Cephas este un prenume masculin de origine aramaică, derivat direct din cuvântul aramaic kēp̄ā însemnând „stâncă”. În Noul Testament creștin, Cephas a fost numele dat de Isus apostolului Simon, fiul lui Iona, pentru a semnifica că el va fi piatra fundamentală a bisericii creștine. Evanghelia după Ioan (1:42) consemnează momentul: „Tu vei fi numit Cephas, care se tâlcuiește Piatră”. În majoritatea traducerilor biblice ale Noului Testament, numele apare în forma sa greacă Πέτρος (Petru), redând aceeași însemnare de „piatră” în greacă, în timp ce unele manuscrise antice și Vulgata latină păstrează forma dialectală nordică Cephas. Etimologie și fundal lingvistic Numele a intrat în latină prin greaca veche Κηφᾶς (Kēphâs), în cele din urmă din aramaica כֵּיפָא (siriacă clasică ܟܐܦܐ, ambele însemnând „piatră, stâncă”). Spre deosebire de Petru, care este folosit în majoritatea versiunilor moderne, Cephas apare ca o alegere distinctă atunci când traducătorii preferă originalul aramaic în locul echivalentului său grecesc. Utilizarea numelui ca prenume se întinde în principal în comunitățile creștine – mai ales cele care valorizează cuvântul aramaic original. În mod notabil, cognatul basc Kepa și transcrierea greacă biblică directă Kephas există ca forme alternative. Numele Cephas servește și ca nume de familie englezesc derivat din porecla sa. Purtători notabili dincolo de Simon Petru În timp ce principalul purtător este apostolul Petru, alți indivizi numiți Cephas apar în narațiunea Noului Testament, cum ar fi persoana menționată în 1 Corinteni (1:12, 3:22, 9:5, 15:5) care era proeminentă în comunitățile creștine timpurii. Figuri istorice din diverse denominațiuni au folosit Cephas ca nume religios, prenume sau nume de botez subliniind originile apostolice. În contexte englezești, Cephas a fost folosit ocazional începând cu secolul al XVII-lea, influențat parțial de practicile de numire puritane și neconformiste care căutau nume biblice. Semnificație culturală Deoarece cuvântul kēp̄ā înseamnă literal „stâncă”, Cephas reîntărește metafora teologică a bisericii fiind construită pe credința lui Petru (vezi Matei 16:18). Această greutate simbolică persistă în discuțiile ecumenice și în arta creștină, unde Cephas apare rareori ca emblemă a autorității apostolice. Dualitatea numirilor din Noul Testament (Cephas/Petru/Simon) servește ca punct de referință scripturistic pentru schimbările de nume care marchează chemări divine, paralelă cu alți lideri precum Avraam (înainte Avram) în Vechiul Testament. Înțeles: „stâncă” (aramaică) Tip: Prenume biblic (folosit și ca nume de familie) Regiuni principale de utilizare: Englezi, comunități creștine de tradiție latină Forme conexe: Petru (greacă), Kepa (bască)