Caratauc este o formă în limba galeză veche a numelui Caradog. Numele Caradog derivă în cele din urmă de la numele britonic Caratācos, un căpetenie din epoca romană care a rezistat cuceririi romane a Britaniei în secolul I d.Hr., cunoscut în latină ca Caratacus. Caratauc reprezintă grafia galeză veche înainte de evoluția formelor mai moi precum Caradoc sau Caradog.Etimologie și context istoricRădăcina Caratācos se crede că înseamnă „iubit” sau „drag”, posibil dintr-un cuvânt celtic înrudit cu latinescul 'carus' (drag). În galeză, numele apare în diverse forme: galeza veche Caratauc a cedat locul galezei medii Caradawc, iar mai târziu galezei moderne Caradoc sau Caradog. Numele are o rudenie cu anglo-saxonul Cerdic, despre care unii lingviști consideră că derivă dintr-o formă a lui Caratācos împrumutată în engleza veche. Un descendent ulterior al numelui, Cedric, a fost popularizat de romanul lui Sir Walter Scott, Ivanhoe.Purtători notabili și legendăCaradog Caradoc apare în tradiția galeză ca rege al Gwynedd-ului în secolul al VIII-lea, un sfânt din secolul al XII-lea și un fiu al lui Brân cel Binecuvântat în Mabinogion. În romanțele arturiene, el figurează ca Sir Caradog — un cavaler al Mesei Rotunde care apare în poeme galeze timpurii precum Culhwch și Olwen. Autori francezi precum Chrétien de Troyes i-au lărgit ulterior poveștile.O legendă spune că Sir Caradog a salvat viața regelui Arthur, câștigând astfel onoarea de a scoate sabia dintr-un copac fermecat al unui pitic. Din punct de vedere istoric, forma galeză veche Caratauc apare în genealogii antice ca nume al primilor regi britanici, legând numele de epoca eroică a bretanilor.Înțeles: „iubit”, din britonicul CaratācosTip: Prenume (masculin)Origine: Galeză veche (celtică)Regiuni de utilizare: Țara Galilor și Britania medievală timpurie, legenda arturiană