Caradog
Masculin
Welsh, Arthurian Cycle
Semnificație și Origine
Caradog este un prenume masculin galez, derivat din galeza veche Caratauc, ea însăși o formă britonică a vechiului nume celtic Caratācos (latinizat Caratacus). Numele este compus din rădăcina celtică *kar- care înseamnă 'iubire, prieten' (cf. galeza caru 'a iubi') plus un sufix; astfel, Caradog înseamnă în esență 'iubit' sau 'persoană dragă'.
Numele are rădăcini adânci în istoria și legendele ținuturilor galeze. Din punct de vedere istoric, Caradog a fost purtat de câteva figuri notabile, inclusiv de un rege al Gwyned-ului din secolul al VIII-lea, Caradog ap Meirion, și de un sfânt din secolul al XII-lea (Sfântul Caradog, un pustnic și martir). În literatura medievală galeză, Caradog este un fiu al lui Brân cel Binecuvântat. Cu toate acestea, cel mai faimos Caradog legendar este Caradog Vreichvras (Caradog 'Brațele-tari'), un Cavaler al Mesei Rotunde în romanțele arturiene.
Tradiția arturiană
În Materia Britaniei, Caradog apare devreme în poeme galeze precum Pa gŵr yw'r porthor? ('Cine este portarul?') din Cartea lui Taliesin. Ulterior figurează în operele lui Chrétien de Troyes, în special în Érec et Énide unde este numit Caradeu le Grand iar soția sa este o regină pitică (sau, în alte versiuni, o nevastă-câine [Lafable] a cărei îmbrățișare este fatală dacă iubitul nu a fost necredincios). Această legendă a fost dezvoltată în ciclul francez în proză Lancelot-Grail, făcându-l pe Caradog un companion arturian minor dar persistent.
Forme conexe și moștenire
Numele galez Caradoc (cu ortografia 'c') este o formă identică. Derivate feminine includ Carys și Cerys. Forme europene conexe includ englezescul Cedric și varianta sa franceză Cédric, inventate de Sir Walter Scott dar etimologic fără legătură cu Caratācos; celelalte reflexe celtice sunt Caratacus și irlandeza veche Carthach (McCarthy derivă în cele din urmă de aici). În Anglia anglo-saxonă apare numele înrudit Cerdic. Nume de familie precum Craddock și Cradock sunt de asemenea derivate anglicizate ale numelui.
Înțeles: Iubit, drag (din celtica *kar- 'a iubi')
Origine: Galeză, în cele din urmă proto-celtică
Tip: Prenume
Regiuni de folosire: Țara Galilor (istoric și modern); romanțe arturiene în Britania și Franța
Nume conexe: Caradoc, Carys, Cerys, Caratacus, Cedric, Cédric, Cerdic, Carthach