Calpurnia este un prenume feminin de origine romană, fiind forma feminină a numelui de familie Calpurnius. Rădăcina numelui Calpurnius este posibil derivată din latinescul calpar, care înseamnă „potir” sau „cupă”, sugerând o legătură cu vasele de băut. Calpurnia este cel mai cunoscută ca a treia și ultima soție a lui Iulius Caesar, care a trăit în secolul I î.Hr. În calitate de soție a lui Caesar, rolul Calpurniei în istorie este definit de visul profetic relatat despre ea în noaptea dinaintea asasinării lui Caesar, în care ea i-a prevăzut moartea și l-a îndemnat să nu participe la ședința Senatului – un avertisment pe care acesta l-a ignorat în cele din urmă. Acest episod este relatat viu în surse antice precum Suetonius și Plutarh, iar mai târziu dramatizat de William Shakespeare în piesa sa Iulius Caesar. Numele în sine rămâne relativ rar, dar poartă o gravitate clasică, evocând antichitatea romană și momente istorice dramatice. Deși etimologia (calpar) poate desemna, fără fast, o cupă, moștenirea durabilă a numelui este legată de figura virtuoasă, dar sortită pieirii, a soției lui Caesar, care reprezintă o femeie prinsă în țesătura vieții politice romane. Cultural, Calpurnia întărește conversația academică populară despre modul în care femeile romane de la sfârșitul Republicii exercitau o influență indirectă, chiar și într-un sistem profund patriarhal. Astăzi, numele poate atrage părinții care caută un nume clasic, dar distinct, cu inspirație antică și puternice asocieri literare.