Bonifacio este forma italiană și spaniolă a numelui Boniface. Numele Boniface derivă din numele latin târziu Bonifatius, care înseamnă „soartă bună” din bonum „bun” și fatum „soartă, destin.”Etimologie și istorieNumele latin Bonifatius a fost purtat de mai mulți sfinți creștini timpurii și de nouă papi. Cel mai cunoscut este Sfântul Boniface (c. 675–754), un misionar anglo-saxon numit inițial Winfrið, care a evangelizat Germania și este venerat ca patron al acesteia. Numele a intrat în uz în Anglia în Evul Mediu, dar a devenit rar după Reforma Protestantă. În Italia și Spania, formele vernaculare Bonifacio și Bonifacio au rămas în uz.Purtători notabiliPrintre persoanele notabile numite Bonifacio se numără Bonifacio Asioli (1769–1832), compozitor italian de muzică clasică și religioasă; Bonifacio Bembo (fl. între 1447 și 1477), pictor și miniaturist italian al primului Renascentism; Bonifacio Calvo (fl. 1253–1266), trubadur genovez; și Bonifacio Offarm (1785–1852), filolog și naturalist spaniol. În Filipine, Bonifacio Flores Arévalo (1850–1920) a fost dentist, sculptor și patron al artelor. Numele apare și în contexte hispanice, cum ar fi Bonifacio Ávila (1950–2026), boxer columbian, și Bonifacio Ondó Edu (1922–1969), care a ocupat funcția de Prim-ministru al Guineei Ecuatoriale.Variante și forme conexeAlte limbi și-au dezvoltat propriile forme: maghiara folosește Bonifác, neerlandeza Bonifaas (cu diminutivul Faas), franceza Boniface, germana Bonifaz, iar latina târzie a păstrat Bonifatius. Forma feminină este Bonifacia, folosită în țările vorbitoare de spaniolă.Informații cheieSens: „soartă bună”Origine: latină BonifatiusTip: Prenume (masculin)Regiuni de utilizare: Italia, Spania, de asemenea întâlnit în Filipine și America Latină