Beniamin este forma românească și poloneză a numelui Benjamin și, de asemenea, forma folosită în Bibliile greacă și latină. Numele derivă din ebraicul Binyamin, însemnând „fiul sudului” sau „fiul dreptei”, de la elementele ben („fiu”) și yamin („mâna dreaptă, sud”). În Vechiul Testament, Beniamin a fost cel mai tânăr fiu al lui Iacov și al Rahilei, numit inițial Ben-oni („fiul durerii mele”) de către mama sa muribundă, dar rebotezat de Iacov (vezi Geneza 35:18). El a devenit fondatorul uneia dintre cele douăsprezece triburi ale Israelului, Tribul lui Beniamin. Utilizare în Polonia și România În Polonia, Beniamin este un prenume rar, dar consacrat, adesea ales pentru rezonanța sa biblică. Polonezul Beniamin păstrează grafia latină originală folosită în Vulgata. În România, Beniamin este, de asemenea, folosit, uneori sub forma prescurtată Beni. Ambele țări folosesc și variante precum Benjamin sau Benjamín în culturile învecinate, dar Beniamin rămâne distinct în contexte ecleziastice și tradiționale. Utilizare biblică și liturgică Bibliile greacă și latină – Septuaginta și Vulgata – transliterează numele ebraic ca Beniamin în loc de Benjamin, păstrând forma fonetică mai veche. Aceasta explică de ce Beniamin apare în texte religioase mai vechi și este folosit în calendarele liturgice ortodoxe, catolice și protestante în diverse limbi. Numele îl cinstește pe patriarhul biblic al cărui trib s-a alăturat mai târziu Regatului Iuda. Purtători notabili Un purtător notabil este Beniamin Galstian, un general sovietic armean din al Doilea Război Mondial, după care satul armean Beniamin (județul Shirak) a fost redenumit în 1945, înlocuindu-și denumirea anterioară, Chlofkhan. Satul în sine nu are nicio legătură etimologică directă cu numele, dar denumirea comemorează eroismul generalului. Înțeles: „fiul dreptei” sau „fiul sudului” Origine: ebraică, prin formele biblice greacă și latină Tip: prenume (masculin) Regiuni de utilizare: Polonia, România și în contexte biblice grecești și latinești