Belladonna este un prenume feminin englezesc neobișnuit, derivat din denumirea comună a unei plante otrăvitoare, cunoscută și sub numele de mătrăgună (Atropa belladonna). Numele plantei este de origine italiană, probabil derivat din latinescul bladona „planta lumânărică” și modificat prin asociere cu cuvintele italienești bella „frumoasă” și donna „doamnă”, însemnând astfel „frumoasa doamnă”. Istoric, numele plantei este legat de utilizarea ei de către femei în perioada Renașterii pentru a dilata pupilele în vederea unui aspect mai atrăgător (picle de ochi cosmetice). Etimologie Denumirea botanică belladonna apare pentru prima dată în literatura botanică în secolul al XVI-lea. Etimologia exactă este incertă, dar poate fi urmărită până la italienescul bella donna, influențată de credința populară că această plantă făcea femeile mai atractive. Elementul latin bladona se referă la o plantă asemănătoare lumânăricăi, iar schimbarea în belladonna poate reflecta o contaminare populară cu sensul de „frumoasa doamnă”. Mai târziu, Linnaeus a atribuit numele Atropa belladonna ca denumire științifică, unde genul Atropa este numit după Atropos, zeiță greacă a destinului care taie firul vieții, cu adnotări latinești referitoare la moarte (din grecescul atropos, „inevitabil, inflexibil”). Astfel, denumirea științifică înseamnă, în esență, „frumoasa doamnă mortală”. Context cultural Ca prenume, Belladonna este extrem de rar în țările vorbitoare de engleză și nu se află printre numele comune în Statele Unite sau Regatul Unit. A cunoscut o utilizare ocazională în epoca modernă în cercurile care favorizează numele botanice sau capricioase, în special după sfârșitul secolului al XX-lea, când numele neconvenționale inspirate din natură au devenit mai acceptate. Având în vedere omonimia cu o plantă toxică, acest nume poartă subînțelesuri gotice și romantice puternice. Nume și variante înrudite Denumirea științifică completează alte nume din grupul Atropa, deși Belladonna însuși nu are variante majore sau diminutive comune în engleza standard. Cu toate acestea, elementele sale constitutive apar în nume feminine inventate sau din ficțiune, precum Bella („frumoasă”, utilizată frecvent ca formă scurtă a lui Isabella) și Donna („doamnă” din italiană, considerat el însuși un prenume englezesc). Informații cheie Sens / Origine: Posibil derivat din latinescul bladona (lumânărică), dar puternic influențat de italienescul bella donna, însemnând „frumoasă doamnă”, referindu-se botanic la Atropa belladonna, o plantă foarte toxică. Categorie de utilizare: Prenume botanic rar, în principal în țările vorbitoare de engleză. Context istoric: Denumirea mătrăgunei, folosită de femeile italiene renascentiste ca picătură cosmetică pentru ochi pentru a dilata pupilele.