Belenus este forma latinizată a numelor galice Belenos sau Belinos și a fost numele unui zeu celtic antic al vindecării, adesea echivalat cu zeul roman Apollo prin procesul de interpretatio romana. Etimologia numelui este dezbătută: ar putea deriva din rădăcina indo-europeană *bhel- care înseamnă „luminos, strălucitor” sau din *bel- care înseamnă „puternic”. Ambele posibilități reflectă atribute frecvent asociate cu zeitățile solare sau ale vindecării.Cultul lui Belenus era răspândit în toată lumea celtică antică, cu centrul său principal de cult la Aquileia în nord-estul Italiei, în regiunea Noricum. El era considerat zeitatea protectoare a acelui oraș, iar scriitori antici precum Tertullian și Herodian îl descriu ca un zeu proeminent protector și civic. Belenus era asociat în special cu izvoarele terapeutice, motiv posibil pentru identificarea sa cu Apollo, mai ales în Galia, Aquitania și Britannia. Dovezile arheologice îl leagă, de asemenea, de sanctuare și, în unele zone, de funcții oraculare.Purtători NotabiliNumele Belenus nu a fost folosit frecvent ca nume personal în antichitate; în schimb, a fost predominant un teonim (nume divin). Cu toate acestea, în vremurile moderne, a fost utilizat ca prenume în contexte în care se pune accent pe moștenirea celtică sau mitologia antică.Semnificație CulturalăCa zeu al vindecării strâns legat de Apollo, Belenus reprezintă fuziunea tradițiilor religioase celtice și greco-romane. Cultul său subliniază importanța izvoarelor sacre și a sanctuarelor medicale în spiritualitatea celtică, o practică ce a influențat mai târziu venerarea creștină a sfinților la fântâni sfinte. Numele în sine poartă conotații de strălucire, putere și restaurare.Existența formelor variante Belenos și Belinos, împreună cu posibilul nume mitologic galez Beli Mawr (zeu tată din epoca bronzului din mitologia galeză), sugerează că rădăcina s-a integrat în legendele ulterioare, deși derivarea directă este speculativă.