Baltassar este o formă latină a numelui Belshazzar, folosită în Vechiul Testament latin, mai exact în traducerea Vulgate. Numele derivă din ebraicul בֵּלְשַׁאצַּר (Belshatstsar), care la rândul său provine din akkadianul Bel-sharra-usur, însemnând „Bel să-l ocrotească pe rege.” Etimologie Baltassar a intrat în latină prin grecescul Βαλτάσαρ (Baltásar), împrumutat din originalul ebraic. Numele este asociat istoric cu Belshazzar, fiul lui Nabonid și ultimul rege al Imperiului Neo-babilonian înainte de cucerirea persană din 539 î.Hr. În cartea biblică Daniel, Belshazzar este descris ca regele care a văzut misterioasa scriere de pe perete în timpul unui mare ospăț, interpretată de profetul Daniel ca un semn al căderii imperiului (Daniel 5). Purtători notabili Ca nume folosit preponderent în context biblic latin, Baltassar nu are mulți purtători moderni cunoscuți. Cu toate acestea, apare ca variantă în unele contexte ecleziastice. Forma înrudită Baltasar este mai comună în culturile de limbă spaniolă. Semnificație culturală Povestea ospățului lui Belshazzar a devenit o metaforă puternică în cultura occidentală pentru un dezastru iminent prefigurat de un semn clar, dar criptic. Numele Baltassar poartă, așadar, această grea încărcătură narativă biblică. Versiunea latină a Vulgatei pentru Daniel folosește „Baltassar”, care rămâne forma standard pentru liturghii și citate biblice latine. Forme variante Numele are mai multe variante în diferite limbi, inclusiv armeanul Baghdasar, maghiarul Boldizsár și spaniolul Baltasar. Aceste forme derivă, direct sau indirect, din sursele ebraice și aramaice. Semnificație: „Bel să-l ocrotească pe rege” Origine: Latină biblică, din ebraico-akkadiană Tip: Prenume Utilizare: Biblia latină (Vulgata)