Ba'al Hammon (punica: 𐤁𐤏𐤋 𐤇𐤌𐤍, transliterat: Baʿl Ḥamōn) a fost o zeitate supremă în panteonul fenician, venerată mai ales în orașul antic Cartagina și în coloniile sale din vestul Mediteranei. Numele său derivă din elementul fenician 𐤁𐤏𐤋 (baʿl) care înseamnă „domn”, combinat cu un al doilea element cu sens incert – posibil referindu-se la un nume de loc, un titlu divin sau o caracteristică precum „fierbinte” sau „arzător”. Etimologie și forme Numele divinității complet reconstruit este interpretat ca „Domnul Hammon” sau „Domnul Altarului”. Zeitatea era venerată și sub epitetul Baʿal Qarnaim, adică „Domnul celor Două Coarne”, reflectând reprezentarea sa frecventă cu coarne de berbec. Acest aspect încornorat întărea legătura sa cu fertilitatea, virilitatea și viața pastorală. Elementul Hammon provine probabil dintr-un loc (posibil Muntele Amon din Ugarit sau un sit cultic) sau din rădăcina semitică ḥmm („a fi fierbinte”), legându-l de puterea solară sau agricolă. Rol și reprezentare Ca zeu principal al Cartaginei, Ba'al Hammon era o figură sincretică ce îmbina tradițiile feniciene privind pe Ba'al cu atribute nord-africane și libiene native. El era un zeu al vremii responsabil de creșterea vegetației și era considerat regele zeilor. Înainte de ascensiunea lui Tanith, el era principalul consort și omolog masculin al zeiței Tanith, cu care împărtășea temple și rituri cultice. În artă, Ba'al Hammon era de obicei portretizat ca un bărbat în vârstă cu barbă, purtând o coifură cu coarne de berbec, așezat pe un tron și ținând adesea un sceptru sau un fruct – simboluri ale autorității și fertilității. Cult și temple Cultul lui Ba'al Hammon era răspândit în Cartagina și în întreaga Africă de Nord, apărând și în coloniile cartagineze precum cele din Iberia, Sicilia, Sardinia și Insulele Baleare. Sanctuarul său principal era un recint sacru în aer liber la Jebel Boukornine („dealul cu două coarne”), de cealaltă parte a golfului față de Cartagina. Temple suplimentare dedicate lui au fost identificate la Volubilis, Cirta (actuala Constantine), Iol (Cherchell), Hippo Regius și Timgad, acoperind perioade numidă și romană. Stelele punice înregistrează frecvent sacrificii de copii dedicate lui și consoartei sale ca parte a ritualului mlk, o practică controversată dar atestată (deși opiniile academice diferă asupra prevalenței sale). Semnificație culturală Ba'al Hammon a devenit zeul suprem al Cartaginei la apogeul acesteia (aproximativ din secolul al V-lea până în secolul al II-lea î.e.n.). Deși a dispărut după cucerirea romană, vestigii ale cultului său au continuat în epoca romană prin sincretism cu Saturn sau cu zeul libian Jupiter Hammon. Moștenirea lui Ba'al Hammon persistă în nume de locuri și iconografie în Africa de Nord, iar imaginile sale încorporate au influențat ocazional tradiții simbolice ulterioare. Numele Ba'al Hammon nu a fost niciodată un nume personal în onomastica feniciană, ci denotă doar zeitatea. Sens: „Domnul Hammon” (elemente feniciene baʿl „domn” + Hammon, incert) Origine: fenicio-punică; proeminent în Cartagina Tip: nume divin (zeitate, nu nume personal) Gen: masculin Regiuni de utilizare: Cartagina, Africa de Nord, coloniile vest-mediteraneene