Atum este un nume din mitologia egipteană antică, derivat din egipteanul jtm sau tmw, care provine la rândul său din tm însemnând „desăvârșire, totalitate”. Acest nume îi aparține unui zeu creator primordial care a jucat un rol central în cosmologia egipteană, în special la Heliopolis în timpul Regatului Vechi. Este una dintre cele mai vechi zeități ale panteonului egiptean, despre care se crede că a apărut în perioada predinastică și a fost venerată de-a lungul majorității istoriei Egiptului. Etimologie și Semnificație Numele lui Atum este legat lingvistic de conceptul de desăvârșire și totalitate, reflectând rolul său de zeu autogenerator din care a emanat întreaga existență. Numele poate fi redat și ca Atem, Temu sau Tem. În hieroglife, aspectul divin este transmis prin determinativ, diferențiind numele de verbul care nu are acest marcaj. Mitologie Potrivit mitului egiptean, Atum s-a creat pe sine însuși din apele primordiale ale lui Nun. Apoi a adus la viață prima pereche divină, Shu (aerul) și Tefnut (umezeala), care la rândul lor au născut pe Geb (pământul) și Nut (cerul). Enneada de la Heliopolis își trasează genealogia până la el. Atum este, de asemenea, strâns asociat cu soarele serii, reprezentând soarele apus care traversează lumea subterană în fiecare noapte. Ca atare, are conexiuni chtonice și cu lumea de dincolo, fiind adesea înfățișat ca un șarpe sau ca un bărbat cu coroana dublă a Egiptului de Sus și de Jos. În timpul Regatului Vechi, Atum era considerat creatorul suprem, dar importanța sa a fost ulterior eclipsată de Ra, cu care uneori fuziona sub numele de Atum-Ra. În textele funerare precum Textele Piramidelor, Atum este invocat ca figură protectoare pentru faraonul decedat, subliniind rolul său în regenerare și viața de apoi. Purtători Notabili Ca nume provenit din contexte mitologice mai degrabă decât istorice, nu există purtători umani consemnați în istoria antică. Numele a supraviețuit prin tradiția coptă ca ⲁⲧⲟⲩⲙ Atoum și în uz academic. Este cunoscut din templele și artefactele egiptene și continuă să fie folosit în zilele noastre de către adepții kemetismului sau de cei interesați de tradițiile neopagane. Semnificație Culturală Atum reprezintă conceptul de creație și reînnoire ciclică. Iconografia sa apare în multe artefacte egiptene, inclusiv în Piatra Shabaka, unde este creditat cu creația prin ejaculare sau defecație, după cum relatează diferite versiuni. Numele său rămâne o legătură cu bogata moștenire religioasă a Egiptului antic. Variante Numele are mai multe variante, inclusiv Atem, care este mai frecvent utilizată în reconstrucția pronunției antice. Semnificație: „Desăvârșire, totalitate”; zeu creator divin. Origine: Egiptul Antic Tip: Nume mitologic din Regatul Vechi. Regiuni de utilizare: Africa de Nord-Est (Egipt); folosit istoric în întreaga Vale a Nilului.