Aten (scris și Aton sau Atonu) este numele zeului soarelui venerat în Egiptul Antic, în special în timpul Perioadei Amarna din secolul al XIV-lea î.Hr. Numele derivă din cuvântul egiptean jtn, care înseamnă „disc solar”. Spre deosebire de mulți zei antropomorfici, Aten era înfățișat ca un disc solar radiant cu raze lungi care se termină în mâini, oferind viață și binecuvântări pământului.EtimologieCuvântul egiptean jtn (pronunție reconstituită [ˈjaːtin]) înseamnă literal „disc solar” și era folosit inițial ca termen generic pentru soarele fizic. De-a lungul timpului, a fost personificat ca o zeitate, în special sub faraonul Akhenaten (Akhenaten), al cărui nume înseamnă „eficient pentru Aten”. Forma influențată de greacă Aton și forma mai literală Atonu sunt transliterări variante întâlnite în textele științifice.Context istoric și religiosAten a fost figura centrală a atonismului, o reformă religioasă de tip monoteist inițiată de Akhenaten în timpul domniei sale (c. 1353–1336 î.Hr.). Faraonul a suprimat panteonul tradițional al zeilor egipteni, a închis templele lui Amon și l-a proclamat pe Aten ca singura entitate divină. Această schimbare radicală este cunoscută sub numele de Perioada Amarna, după noua capitală a lui Akhenaten, Akhetaten (modernul Amarna). Aten era sărbătorit în „Marele Imn către Aten”, compus de însuși Akhenaten, care îl laudă pe zeu ca creator și susținător al întregii vieți. Potrivit tradiției biblice (Vechiul Testament), versurile au asemănări cu Psalmul 104, deși legătura este disputată.Atonismul nu a supraviețuit morții lui Akhenaten. Succesorul său Tutankhamon a restaurat cultele politeiste tradiționale, re-stabilindu-l pe Amon ca zeitate supremă. Cultul lui Aten a fost desființat oficial, iar multe dintre monumentele sale au fost profanate sau reutilizate. Cu toate acestea, Aten rămâne una dintre cele mai distinctive zeități din istoria religioasă egipteană datorită apogeului său efemer ca zeu universal unic.Variante și nume conexeAten are două variante ortografice recunoscute: Aton și Atonu. Aton apare frecvent în literatura egiptologică mai veche, în timp ce Atonu este mai puțin comun. Numele stă, de asemenea, la baza numelui faraonului Akhenaten, care include elementul teoforic -aten.Sens: „Disc solar”Origine: Egiptul Antic (jtn)Tip: Nume divinRegiuni de utilizare: Egiptul Antic, în special dinastia a XVIII-a