Asmodai este o variantă a numelui Asmodeus, purtat de un demon important în tradiția iudeo-creștin-islamică. Numele își are etimologia în avestanul aēšma-daēva, combinând aēšəma însemnând „mânie” și daēuua însemnând „demon”, deci literal „demon al mâniei”. Această origine lingvistică reflectă asocierea durabilă a numelui cu entități supranaturale malefice. Etimologie și texte religioase În Cartea lui Tobit (apocrifă), Asmodai (sau Asmodeus) este demonul care ucide șapte soți succesivi ai Sarei în nopțile de nuntă. Protagonistul Tobias, ajutat de îngerul Rafael, alungă demonul arzând ficatul și inima unui pește. Această poveste îl consacră pe Asmodai ca figură a poftei și răzbunării în narațiunile iudaice și creștine. Numele apare și în Talmud ca rege al shedim (demonilor) și în tradiția islamică — unde o variantă numită Sakhr (arabă pentru „stâncă”) este menționată în Coran (Sura Sad 38:30-40) ca un djinn rebel care uzurpă pentru scurt timp tronul lui Solomon. Personaj în demonologie În timpul Renașterii europene, Asmodeus a devenit un element de bază în literatura creștină de demonologie. Așa-numiții „demonologi”, precum Peter Binsfeld, l-au clasificat drept demonul poftei (una dintre personificările celor șapte păcate capitale). Este adesea reprezentat vizual ca o figură cu trei capete — unul uman, unul de taur, unul de berbec — popularizată în grimoarele medievale și mai târziu în Dictionnaire Infernal al lui Collin de Plancy. De asemenea, folclorul perioadei îl prezintă pe Asmodeus ca suveran peste structurile autorității infernale, în ierarhii precum cea a lui Johann Weyer. Moștenire culturală Dualitatea figurii — o grotescă obsedată de sex, dar și un înțelept detronat al mâniei — a susținut interesul dincolo de teologie. Numele Asmodai reapare în jocuri de rol, ficțiune (de exemplu, His Dark Materials al lui Philip Pullman îl reutilizează) și în teatrul heavy metal – toate inspirându-se fie din legendele solomonice pline de mânie, fie din amenințarea erotică a poveștii lui Tobit. Romancierii și autorii de jocuri îl reinterpretează adesea ca opusul Lilith-ului sau ca o figură de portar irascibilă. Semnificație: Variantă a lui Asmodeus — „demon al mâniei și al poftei” Origine etimologică: Avestan aēšma-daēva „mânie” + „demon” Tip de nume: Entitate biblică, demonic-arhonică Rol simbolic: O forță a cruzimii/dorinței și antagonoist al căsătoriei/puterii Unde apare: Cartea lui Tobit (Apocrifă, sec. II î.Hr.); Talmud; Exegeză coranică; Grimoare medievale; Modern (ficțiune și cultura populară)