Artur este un prenume masculin care reprezintă forma lui Arthur în mai multe limbi, inclusiv albaneză, armeană, belarusă, catalană, cehă, estonă, galiciană, germană, poloneză, portugheză, rusă, suedeză și ucraineană. Originea numelui este în cele din urmă urmărită până la Arthur, al cărui sens este incert, dar este adesea legat de cuvântul celtic artos care înseamnă „urs” (în galică veche arth), combinat fie cu wiros „om”, fie cu rīxs „rege” (în galică veche, vedeți gur și ri). Alternativ, poate deriva de la numele de familie roman Artorius.Artur este utilizat pe scară largă în întreaga Europă, în special în țările în care grafia „Arthur” cu „th” este mai puțin comună. În finlandeză, cognatele includ Artturi și Arttu, în timp ce estona are atât Artur, cât și Ardo ca variantă. O formă diminutivă a numelui este Art, comună în engleză și în alte limbi. Numele este, de asemenea, înrudit cu zeița-urs celtică Artio și cu irlandeza veche Art, Artúur, și galeza Arth, toate derivând de la „urs”. Interesant, o sursă fără legătură, dar omofonă, este cuvântul proto-indo-iranian ṛtá- care înseamnă „adevăr”, reflectat în avestică aṣ̌a/arta și în persana veche arta.Numele Artur este puternic asociat cu legendarul rege Arthur, care, conform poeziei galeze timpurii și cronicilor lui Geoffrey de Monmouth din secolul al XII-lea, a fost un rege al britoanelor din secolul al VI-lea. Această asociere i-a conferit numelui o aură eroică și cavalerească, popular în romanțele medievale și reînviat în secolul al XIX-lea. Astăzi, Artur este comun în țări precum Polonia, Rusia, Germania și Spania, cu purtători notabili celebrați în culturile lor respective.Purtători notabiliPrintre persoanele celebre numite Artur se numără politicianul polonez Artur Davis, scriitorul rus Artur Rimbaud (deși mai cunoscut ca Arthur), și filozoful german Arthur Schopenhauer. În știință, exploratorul suedez Artur Hazelius este recunoscut. Numele apare și în rândul figurilor sportive, precum fotbalistul portughez Artur, care a jucat pentru FC Porto.Sens: „asemănător ursului” sau „de onoare”; posibil legat de cuvântul religios *rtá- „adevăr” în unele limbi persane.Origine: În cele din urmă din celtică sau din numele de familie roman Aertorius.Tip: Cognată/forma lui Arthur; diminutiv Art.Regiuni de utilizare: Armeană, albaneză, belarusă, catalană, etc.