Artaxerxes este un nume cu o mare importanță istorică, derivat din adaptarea greacă a numelui persan vechi 𐎠𐎼𐎫𐎧𐏁𐏂𐎠 (Artaxšaça), care înseamnă „a domni prin adevăr”. Acest nume este compus din elementele arta („adevăr”) și xšaçam („domnie, regat”). Cei mai faimoși purtători sunt mai mulți regi ahemenizi ai Persiei, în mod deosebit Artaxerxes I și Artaxerxes al II-lea, care au condus vastul Imperiu Persan în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. În Biblie, Artaxerxes este menționat în cărțile lui Ezra și Neemia, unde este descris ca un rege persan care a autorizat reconstruirea zidurilor Ierusalimului. Etimologie și utilizare istorică Numele Artaxerxes a intrat în limba greacă (Ἀρταξέρξης) prin contacte cu curtea persană și a fost mai târziu adoptat în latină ca Artaxerxēs. Forma persană veche Artaxšaça reflectă conceptul zoroastrian de asha (adevăr), care era central în ideologia ahemenidă. Sensul numelui subliniază rolul regelui ca apărător al dreptății. Pe lângă conducătorii ahemenizi, numele a fost purtat și de fondatorul Imperiului Sasanid, Ardashir I, deși această formă reprezintă o dezvoltare în persana mijlocie (Ardashir). Alte nume înrudite includ Artaxias, o versiune elenizată folosită de vechii regi armieni, și formele moderne Artashes (armeană) și Ardashir (persană mijlocie) și Ardeshir (persană). Purtători notabili Dintre regii ahemenizi, Artaxerxes I (a domnit 465–424 î.Hr.) este cunoscut pentru înăbușirea revoltei lui Megabyzus și pentru sprijinul acordat evreilor, consemnat în Biblie. Artaxerxes al II-lea (a domnit 404–358 î.Hr.) este faimos pentru conflictul său prelungit cu Sparta și pentru ascensiunea statului Capadocia. În tradiția ulterioară, fondatorul sasanid Ardashir I a reînviat numele, deși printr-o ramură diferită a arborelui lingvistic iranian. Semnificație culturală și religioasă În scripturile evreiești și creștine, Artaxerxes apare ca un rege persan sub care preotul Ezra și Neemia, guvernatorul, și-au îndeplinit misiunile de restaurare a Ierusalimului. Relatările biblice îl prezintă ca pe un conducător tolerant și favorabil, ceea ce a contribuit la utilizarea ocazională a numelui în contexte occidentale, în special printre creștinii care fac referire la istoria biblică. Semnificație: „A domni prin adevăr” Origine: Persană veche (prin greacă) Tip: Prenume Regiuni de utilizare: Persania antică, Biblie istorică, Armenia, Persia