Arno este o formă scurtă olandeză și germană pentru Arnoud sau Arnold. Numele derivă în cele din urmă de la elementele rădăcinii germanice arn „vultur” și walt „putere, autoritate”, dând formei originale Arnold sensul de „putere de vultur”. Arno a devenit popular în Țările de Jos și Germania ca prenume independent, nu doar o poreclă.Context cultural și istoricNumele Arnold, sursa lui Arno, a fost introdus în Anglia de normanzi, înlocuind echivalentul engleză veche Earnweald. Diverși sfinți medievali, precum Sfântul Arnold (un muzician din secolul al VIII-lea la curtea lui Carol cel Mare) și Sfântul Arnulf de Metz, au contribuit la utilizarea ecleziastică a numelui. Însuși Arno are o conexiune cu râuri și geografie, deși râul italian Arno (o importantă cale navigabilă în Toscana) nu este etimologic legat de nume; numele râului este anterior limbilor germanice.Personalități notabile și varianteArno are mai multe forme înrudite în Europa: cu un a scurt. Numele apare în clasamentele actuale Top-100 de popularitate în Țările de Jos, Finlanda și Belgia.Semnificație: Formă scurtă a lui Arnold sau Arnoud; sensul final „putere de vultur”Origine: GermanăTip: Prenume (masculin)La origine poreclă, acum nume independentPronunțare: AR-noh