Apollonius este o formă latinizată a numelui grecesc antic Apollonios. Numele derivă de la Apollo, zeul grec al profeției, medicinei, muzicii, artei, legii, frumuseții și înțelepciunii. Sensul numelui Apollo este incert, deși este posibil să fie legat de rădăcina indo-europeană apelo- care înseamnă „putere” sau de zeul anatolian Appaliunas, al cărui nume ar putea însemna „tatăl leu” sau „lumina tatălui”. Grecii îl asociau adesea cu verbul apollymi („a distruge”). Etimologie și istorie Ca nume de botez, Apollonius a fost comun în lumea elenistică, în special printre savanți și intelectuali. Numele a fost purtat de mai multe figuri notabile, inclusiv Apollonius din Rodos (cca. 270 î.Hr.), poetul epic care a scris Argonautica, care povestește mitul lui Jason și al argonauților. Un alt purtător celebru a fost gramaticianul Apollonius Dyscolus (sec. II d.Hr.), o figură fundamentală în studiul gramaticii grecești. Numele apare și printre primii sfinți creștini, contribuind la utilizarea sa ocazională în perioade ulterioare. Forme și variante conexe Forma feminină a lui Apollonius este Apollonia, care a fost folosită și în antichitate și printre sfinți. În neerlandeză, o formă trunchiată neobișnuită este Pleun (de obicei feminin), în timp ce o variantă în limba polonă este Apoloniusz. Legătura numelui cu Apollo îi asigură o rezonanță mitologică și culturală durabilă, în special în contexte unde cunoașterea clasică și arta sunt apreciate. Sens: Derivat de la Apollo (posibil „putere” sau „a distruge”) Origine: Greacă antică Tip: Nume masculin de botez Regiuni de utilizare: Istoric în Grecia, Imperiul Roman și printre creștini