Apollon este o formă greacă directă a lui Apollo, păstrând nominativul grecesc antic original Ἀπόλλων (Apollon). Folosit în mai multe limbi europene – inclusiv daneză, finlandeză și, uneori, engleză ca sinonim – se referă la aceeași zeitate olimpică din mitologia greacă. Spre deosebire de forma 'Apollo' influențată de latină, forma 'Apollon' păstrează sufixul grecesc tipic substantivelor masculine de declinarea a doua, subliniind originea sa lingvistică. Etimologie Numele lui Apollo are o etimologie incertă, deși există mai multe teorii. Poate deriva din rădăcina indo-europeană *apelo- care înseamnă „putere”. Alții propun o legătură cu zeul anatolian Appaliunas, al cărui nume ar putea însemna „tată leu” sau „tată lumină”. Grecii l-au asociat ulterior cu verbul ἀπόλλυμι (apollymi), „a distruge”. Ca fiu al lui Zeus și al Leto, și frate geamăn al Artemisei, Apollo a fost zeul profeției, medicinei, muzicii, artei, legii, frumuseții, înțelepciunii și, mai târziu, al soarelui și al luminii. Utilizare ca nume Dincolo de referința mitologică, Apollon apare ca prenume în Grecia și în alte țări influențate de cultura greacă. În finlandeză, este recunoscut atât ca figură mitologică, cât și ca prenume masculin rar, deși nu este folosit frecvent. Utilizarea sa în daneză și în alte limbi europene îl leagă de moștenirea clasică. Forme înrudite Forma Apollon este direct legată de rădăcina Apollo, iar variante precum Apollodoros („darul lui Apollo”) și cel francez Apollinaire au aceeași origine. Fapte cheie Semnificație: Formă alternativă a lui Apollo; posibil „putere” sau „tată lumină” Origine: Greaca antică Tip: Prenume mitologic Regiuni de utilizare: Grecia, Danemarca, Finlanda, ocazional țări vorbitoare de engleză Asociere divinitate: Zeul profeției, muzicii, artelor și al soarelui