Antón este o formă galiciană și o variantă spaniolă a numelui de familie roman Anthony, derivat în cele din urmă din Antonius, un nume de origine etruscă. Cel mai notabil purtător al numelui antic a fost generalul roman Marcus Antonius (Marc Antoniu), a cărui alianță politică și ulterior conflict cu Augustus, împreună cu idila cu Cleopatra, au fost dramatizate de Shakespeare în Antoniu și Cleopatra.Etimologie și istorieNumele Antonius este de etimologie etruscă incertă, dar a căpătat o utilizare larg răspândită în lumea creștină datorită faimii Sfântului Antonie cel Mare, un pustnic egiptean din secolul al IV-lea considerat fondatorul monahismului creștin. Popularitatea sa a fost întărită în Evul Mediu de Sfântul Anton de Padova, patronul Portugaliei. În secolul al XVII-lea, grafia Anthony a devenit comună datorită unei asocieri greșite cu cuvântul grecesc anthos care înseamnă „floare”.Semnificație culturalăÎn Galicia și Spania, Antón este un prenume tradițional, adesea folosit în cinstea Sfântului Antoniu. Numele are mai multe forme înrudite: varianta spaniolă Antonio este mai comună, iar diminutivele includ Toni și Toño. Forma feminină galiciană este Antía. În alte limbi, echivalentele includ francezul Antoine, neerlandezul Antonius, basca Andoni și Antton, și ucraineanul Anton.Purtători notabiliDeși extrasul Wikipedia despre Antón descrie în principal o localitate din Panama, numele în sine este purtat de diverse persoane, printre care fotbalistul spaniol Antón Arieta și scriitorul galician Antón Avilés de Taramancos. Numele rămâne în uz în Galicia și în regiunile de limbă spaniolă.Înțeles: Derivă din Antonius, de origine etruscăOrigine: Formă galiciană și spaniolă a numelui AnthonyTip: PrenumeRegiuni de utilizare: Galicia, Spania