Antimo este forma italiană a numelui Anthimos, un nume grecesc care înseamnă "înflorit, cu flori" (din grecescul anthos, care înseamnă „floare, înflorire”). Numele a fost purtat de mai mulți sfinți și martiri creștini timpurii, reflectând o tradiție a numelor inspirate din natură care simbolizau puritatea spirituală și viața. Antimo însuși a fost folosit în Italia cel puțin din Evul Mediu, adesea în memoria Sfântului Antim din Nicomedia (italiană: Sant'Antimo), un martir din secolul al IV-lea venerat atât în Biserica Orientală, cât și în cea Occidentală. Etimologie Rădăcina anthos apare în multe nume grecești (de exemplu, Andronikos, Leonidas) și este asociată cu teme ale reînnoirii și frumuseții. Numele Anthimos era comun printre primii creștini, probabil datorită asocierii cu conceptul lui Hristos ca „floare a lui Iese” (Isaia 11:1). Antimo păstrează acest simbolism spiritual, adaptându-se însă foneticii italiene, pierzând sufixul grecesc „-imos” și substituindu-l cu „-imo”, comun în numele italiene. Sens: Înflorit, cu flori Origine: Greacă; prin Anthimos Tip: Variantă a lui Anthimos Regiuni de utilizare: Italia