Anselm este un prenume masculin cu rădăcini în germana veche, derivat din elementele ansi „zeu” și helm „cască, protecție”, combinate pentru a însemna „protecție divină” sau „protejat de Dumnezeu”. Numele a fost adus în Anglia la sfârșitul secolului al XI-lea de către Sfântul Anselm, un important teolog și filosof originar din Aosta în nordul Italiei, care a slujit ca Arhiepiscop de Canterbury între 1093 și 1109. Etimologie Elementele germanice ans- (însemnând „zeu”) și -helm (însemnând „cască, protecție”) apar în multe alte nume, precum Anselmo (forma italiană, spaniolă și portugheză) și Anshel (o variantă idiș). Numele a evoluat în germana veche superioară ca Anselm sau Anshelm, reflectând elementul original Helm. Nume înrudite includ formele feminine Anselma și Elma, precum și diminutive precum Anssi în finlandeză. Semnificație istorică și religioasă Sfântul Anselm este unul dintre cei mai notabili purtători ai numelui. Născut în 1033, a devenit călugăr benedictin, apoi stareț al mănăstirii Bec din Normandia și în cele din urmă Arhiepiscop de Canterbury. Este venerat ca Doctor al Bisericii pentru lucrările sale teologice, inclusiv argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu și teoria satisfacției a ispășirii. Sărbătoarea sa este celebrată pe 21 aprilie în Biserica Catolică și în Comuniunea Anglicană. Asocierea numelui cu „protecția divină” rezonează cu rolul său de apărător al doctrinei bisericești. Purtători și referințe culturale Alți purtători notabili includ pe Sfântul Ansgar (adesea numit Anselm în unele tradiții), un misionar timpuriu în Scandinavia în secolul al IX-lea. Numele a rămas în uz în engleză, germană și alte limbi germanice, cu variante răspândite în Europa: Ansehelm este ortografia originală în germanică, în timp ce finlandeza folosește Anselmi și forma scurtă Anssi. Numele italian Elmo, derivat dintr-un diminutiv al lui Anselmo, este înrudit prin elementul -helm. Numele de familie Ansel este un patronimic englez derivat din prenume. Înțeles: Protecție divină sau protejat de Dumnezeu Origine: Elemente germane vechi ansi (zeu) și helm (cască, protecție) Tip: Prenume Regiuni de utilizare: engleză, germană, limbi germanice; de asemenea, în forme italiene, spaniole, franceze, finlandeze, idiș Purtător notabil: Sfântul Anselm, Arhiepiscop de Canterbury (sec. al XI-lea), Doctor al Bisericii