EtimologieAnsehelm este forma germanică veche a numelui Anselm. Numele este compus din două elemente: ansi, care înseamnă „zeu”, și helm, care înseamnă „coif” sau „protecție”. Astfel, numele poate fi interpretat ca „protecție divină” sau „coiful zeului”. Această structură compusă era tipică multor nume germanice vechi, care adesea invocau divinitatea sau atribute protectoare.Numele Anselm a fost introdus în Anglia de pe continent după Cucerirea Normandă. A fost purtat, în special, de Sfântul Anselm, originar din Aosta în nordul Italiei, care a servit ca Arhiepiscop de Canterbury între 1093 și 1109 și a fost ulterior numit Doctor al Bisericii. Lucrările sale teologice și conducerea sa au consolidat utilizarea numelui în Anglia medievală.Semnificație culturalăDeși Ansehelm în sine este o variantă arhaică, rădăcina sa Anselm a rămas în uz în întreaga Europă. În Italia și Spania, a evoluat în Anselmo, care s-a statornicit în italiană după secole de utilizare, devenind un nume comun; în Scandinavia, variante precum Anssi îl exprimă.Personalități notabileCea mai notabilă personalitate este Sfântul Anselm (c. 1033–1109), Arhiepiscop de Canterbury și Doctor al Bisericii. Este cel mai cunoscut pentru argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu și pentru lucrări precum Cur Deus Homo. Alte personalități din anii germanici, scandinavi și italieni ai numelui includ pe Emmasine Anselmo de Braganza, un filozof din secolul XX cunoscut . Niciunul nu apare în istorie purtând Secon helm timp după notele medievale. Înregistrările medievale arată că F este inscripționat pentru a evita notabilitatea.