Anoubis
Masculin
Egyptian
Semnificație și Origine
Anoubis este o formă greacă a numelui Anubis, derivată din transcrierea greacă veche Ἄνουβις (Anoubis) a numelui egiptean jnpw (reconstruit ca Anapa). Acest nume se leagă în cele din urmă de zeul egiptean Anubis, o divinitate centrală în panteonul egiptean antic, asociată cu moartea, îmbălsămarea și viața de apoi.
Etimologie și Origine
Rădăcina egipteană a numelui Anubis este incertă: coincide cu un cuvânt care înseamnă „copil regal” sau „prinț”, dar poate deriva și de la rădăcina jnp care înseamnă „a decădea”. Istoricii și scriitorii greci, prin contact prelungit cu Egiptul, au transcris numele ca Ἄνουβις. În coptă, numele este ⲁⲛⲟⲩⲡ (Anoup). Forma Anoubis reprezintă astfel adaptarea elenizată a teonimului egiptean nativ.
Rol Mitologic
Anubis (Anubis) a fost reprezentat proeminent ca un zeu cu cap de șacal, însărcinat cu protejarea mormintelor, călăuzirea sufletelor către lumea de dincolo și oficierea ceremoniei „Cântăririi inimii”. Înfățișat încă din Prima Dinastie (c. 3100 î.Hr.), a preluat ulterior rolul de îmbălsămător și însoțitor funerar. Pe la Regatul Mijlociu, zeul Osiris l-a înlocuit ca stăpân al lumii subterane, dar Anubis a rămas vital în ritualurile funerare. Grecii l-au identificat mai târziu cu zeul lor heraldic Hermes, creându-l pe Hermanubis, o divinitate mixtă rar folosită ca nume personal.
Purtători Notabili și Cult
Deși nu a fost un prenume tradițional în antichitate, Anubis a fost invocat în numeroase imnuri, inscripții templelor și texte funerare. Ca divinitate accesată direct de faraoni și preoți, numele poartă greutatea tradiției mortuare a Egiptului. Referințe antice notabile apar în papirusurile magice grecești ulterioare, unde Anoubis (Ἄνουβις) este chemat pentru protecție și îndrumare din lumea de dincolo.
Forme Înrudite și Distribuție
Pe lângă Anoubis și Anubis, reconstrucția strâns înrudită Anapa reprezintă o formă preponderent academică. Versiunea latinizată Anubis este cea mai comună în uzul contemporan. Aceste nume sunt date în principal în comemorarea zeității, parțial datorită popularizării mitologiei egiptene în contexte occidentale.
Semnificație: Necunoscută; posibil „copil regal” sau „a decădea”
Origine: Transcriere greacă a egipteanului antic Anubis
Tip: Nume teoforic
Regiuni de utilizare: Globală (în principal țări de limbă engleză și cercuri spirituale netradiționale)
Context religios: Mitologie egipteană, ritualuri funerare