Anacletus este forma latinizată a numelui grecesc Ἀνάκλητος (Anakletos), derivat din cuvântul ἀνάκλητος care înseamnă „invocat". Numele este cunoscut mai ales ca al celui de-al treilea papă, care a slujit ca Episcop al Romei după Petru și Linus. Etimologie Rădăcina greacă ἀνάκλητος (anakletos) combină prefixul ἀνα- (ana-, „înapoi, din nou") cu κλητός (kletos, „chemat"), deci „invocat" sau „cel care a fost chemat înapoi". Forma simplificată Cletus (greacă Κλητος, Kletos) înseamnă „cel care a fost chemat", iar varianta Anencletus este uneori interpretată ca „ireproșabil" sau „fără vină". Al Treilea Papă Sfântul Papă Anacletus, cunoscut și ca Cletus, a trăit aproximativ între anii 15 și 92 d.Hr. Potrivit tradiției, a hirotonit mai mulți preoți și a înființat aproximativ douăzeci și cinci de parohii la Roma. Pontificatul său este datat în mod tradițional între anii 80 și 92 d.Hr., și este considerat martir, deși detaliile morții sale sunt incerte. Anacletus este comemorat în Canonul Roman al Liturghiei, iar ziua sa de sărbătoare este 26 aprilie. Semnificație Culturală și Istorică Anacletus ocupă un loc proeminent în istoria bisericii timpurii ca succesor al Sfântului Petru. Formele duble de nume – Cletus pentru sfântul martir și Anacletus ca extensie onorifică – reflectă modele onomastice grecești în care prefixul alfa transmite intensitate sau recurență. Numele nu a fost probabil niciodată comun, dar apare în martirologii și texte liturgice. Forme Conexe Alte limbi și culturi au produs variante, incluzând în engleză Cletis, Cletus, în franceză africană Anaclet, în spaniolă Anacleto și Cleto. Semnificație: Invocat Origine: Greacă antică Tip: Prenume Regiuni de utilizare: Greacă antică, tradiție catolică