Amaterasu (cunoscută și ca Amaterasu Ōmikami) este zeița soarelui din mitologia japoneză, unul dintre kamii centrali ai panteonului shinto. Numele ei combină elementele japoneze ama (天), care înseamnă „cer, rai”, și terasu (照), care înseamnă „strălucire”, având sensul general de „strălucind deasupra cerului”. Origini mitologice Conform Kojiki (cca. 712 d.Hr.) și Nihon Shoki (720 d.Hr.), Amaterasu s-a născut atunci când zeul creator Izanagi și-a spălat ochiul stâng după ce s-a întors din lumea subterană. Ea și cei doi frați ai săi—zeul lunii Tsukuyomi și zeul furtunii Susanoo—sunt cunoscuți drept „Cei Trei Copii Prețioși” (mihashira no uzu no miko), cei mai importanți urmași ai lui Izanagi. Conducătoarea cerurilor și strămoșa liniei imperiale Amaterasu este înfățișată ca stăpâna tărâmului ceresc Takamagahara. Într-un mit celebru, după un conflict cu Susanoo, ea s-a ascuns într-o peșteră, cufundând lumea în întuneric. Ceilalți zei au ademenit-o afară cu o oglindă și nestemate, restabilind lumina. Mai târziu, și-a trimis nepotul Ninigi pe pământ să domnească, făcând din Casa Imperială a Japoniei pretendentă la descendența din ea—o pretenție documentată în cronicile timpurii. Cult și semnificație culturală Locul ei principal de închinare este Marele Sanctuar din Ise, situat în Ise, prefectura Mie, un complex care include Naikū (Sanctuarul Interior). Ea este venerată și în alte părți ale Japoniei. Ca zeiță a soarelui, a purității și a familiei imperiale, Amaterasu este centrală în ritualurile de stat shinto și în închinarea domestică. Înțeles: „Strălucind deasupra cerului” Origine: Japoneză Tip: Nume mitologic Regiuni de utilizare: Japonia