Etimologie și origineAmadis este un prenume masculin de origine literară, derivat din romanța cavalerească medievală Amadís de Gaula. Numele este probabil o formă spaniolă veche a lui Amadeus, un nume latin cu sensul „iubirea lui Dumnezeu” (din amo „a iubi” și Deus „Dumnezeu”). Spre deosebire de clasicul Amadeus, Amadis a ajuns la proeminență prin ficțiune, nu prin uz istoric.Semnificație literarăNumele este purtat faimos de eroul din Amadís de Gaula (în engleză: Amadis of Gaul), un roman cavaleresc de referință originat în tradiția post-arturiană târzie. Cea mai veche versiune cunoscută a poveștii a existat în formă manuscrisă până la începutul secolului al XIV-lea, fiind menționată de poeți și cronicari castilieni precum Pero López de Ayala și Juan García de Castrojeriz. Prima ediție tipărită a fost compilată de Garci Rodríguez de Montalvo și publicată la Zaragoza, Spania, în 1508. În poveste, Amadis este un viteaz cavaler rătăcitor și iubitul Orianei, întruchipând idealurile iubirii curtenești și ale cavalerismului. Romanța a devenit extrem de populară în toată Europa, influențând ulterior scriitori precum Cervantes (care a parodiat-o faimos în Don Quijote).Context culturalDeși grafia originală în romanță este Amadís, forma Amadís reflectă accentuarea spaniolă. Forma simplificată Amadis a fost folosită ca prenume, în special în cercurile literare și printre admiratorii idealului cavaleresc. Faima sa în timpul Renașterii l-a făcut un nume rar, dar recunoscut, ocazional ales de părinți care căutau un nume romantic sau galant pentru fiii lor.Nume înruditeAmadis este o variantă a latinescului Amadeus, care are echivalente în multe limbi europene: Amadeo (spaniolă), Amedeo (italiană), Amédée (franceză), Amadeu (portugheză) și Amadeusz (poloneză). În timp ce Amadeus a fost purtat de figuri istorice precum Wolfgang Amadeus Mozart, Amadis rămâne legat în mod unic de cavalerul fictiv.Sens: Iubirea lui Dumnezeu (prin Amadeus)Origine: Nume literar spaniol/portughezTip: PrenumeUtilizare: Literatură, ocazional uz modern