Aino este un prenume feminin folosit în Finlanda, Estonia și Japonia. În finlandeză, numele înseamnă „singura”. Numele a fost creat de Elias Lönnrot, care a compilat epopeea națională finlandeză, Kalevala, din surse populare orale. În Kalevala, Aino este o fată frumoasă care se îneacă atunci când află că trebuie să se căsătorească cu bătrânul înțelept Väinämöinen. În poemele originale, este menționată ca „fiica unică” (finlandeză: ainoa tyttö). Semnificație istorică și culturală În perioada romantică națională din Finlanda de la sfârșitul secolului al XIX-lea, numele mitologic Aino a fost adoptat ca nume creștin de către activiștii fennomani care căutau să promoveze cultura și limba finlandeză. Printre primele persoane care au purtat acest nume s-au numărat Aino Järnefelt (mai târziu cunoscută ca Aino Sibelius, 1871–1969), soția compozitorului Jean Sibelius; cântăreața de operă finlandeză Aino Ackté (1876–1944); și scriitoarea finlando-estoniană Aino Kallas (născută Krohn, 1878–1956). Personalități notabile Aino Ackté (1876–1944): soprană de operă finlandeză, una dintre marile staruri internaționale ale operei din vremea sa. Aino Kallas (1878–1956): scriitoare finlando-estoniană, cunoscută pentru lucrări precum Mireasa lupului. Aino Forsten (1885–1958): politiciană finlandeză, una dintre primele femei membre ale Parlamentului Finlandei. Aino Taube (1911–1990): actriță și cântăreață suedeză de origine estoniană. Aino Ruff (născută în 1992): patinatoare de viteză germano-rusă, a concurat internațional pentru Germania. Variante Numele are o variantă Aina, folosită atât în finlandeză, cât și în suedeză. În japoneză, Aino este de asemenea un prenume feminin, deși cu origini lingvistice complet diferite. Semnificație: „Singura” (finlandeză) Origine: Inventat de Elias Lönnrot pentru Kalevala, derivat din finlandezul ainoa (singura) Tip: Prenume (feminin) Regiuni de utilizare: Finlanda, Estonia, Japonia