Ælred este o formă contractată a numelui englezesc vechi Æðelræd, de la care derivă și numele mai cunoscut Æthelred. Elementele rădăcină sunt æðele „nobil” și ræd „sfat, sfătuire”, astfel că numele înseamnă literal „sfat nobil”. Ælred este cunoscut în principal ca numele unui sfânt englez din secolul al XII-lea, Aelred de Rievaulx, un călugăr cistercian și abate. Etimologie și Context Istoric Forma completă Æðelræd a fost purtată de doi regi saxoni ai Angliei, în mod deosebit Æðelræd al II-lea „Cel fără sfat”, a cărui domnie a cunoscut invaziile daneze de la începutul secolului al XI-lea. După Cucerirea Normandă, numele a ieșit din uzul comun, deși forma sa contractată Ælred a supraviețuit în cercurile monahale. Aelred de Rievaulx, născut în 1110 în Hexham, Northumbria, a fost unul dintre cei trei fii ai unui preot. Și-a petrecut tinerețea la curtea regelui David I al Scoției înainte de a intra în ordinul cistercian, devenind în cele din urmă abate la Rievaulx Abbey în 1147. Sfântul Aelred de Rievaulx Aelred de Rievaulx (de asemenea scris Ælred sau Ailred) este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și de către unii anglicani. Cunoscut pentru scrierile sale despre prietenia spirituală (De spiritali amicitia) și pentru lucrări istorice, a fost o figură importantă a reformei cisterciene din secolul al XII-lea. Prăznuirea sa este pe 12 ianuarie. Numele Ælred aduce astfel asocieri cu evlavia, învățătura și conducerea monahală, distincte de moștenirea regală a numelui său părinte. Nume Conexe Variante includ Æðelræd, Æþelræd și Æthelred. În engleză, se folosește uneori forma Ethelred. Numele este asociat preponderent cu cultura anglo-saxonă și medievală engleză. Semnificație: Sfat nobil (din engleza veche æðele „nobil” + ræd „sfat”) Origine: Anglo-saxonă Tip: Prenume Regiuni de utilizare: Anglia, în special în context medieval Purtător notabil: Aelred de Rievaulx (abate cistercian și sfânt din secolul al XII-lea)