Álǫf este un prenume feminin în nordica veche, originând ca formă feminină a lui Áleifr, echivalentul nordic veche al numelui Olaf. Rădăcina numelui, Olaf, derivă din nordica veche Áleifr, însemnând „descendent al strămoșilor”, din elementele anu „strămoș” și leif „moștenire, moștenire”. Álǫf poartă astfel sensul implicit de „descendent al strămoșilor” într-o formă feminină. Etimologic, Álǫf provine din proto-nordica *ᚨᚾᚢᛚᚨᛁᛒᚢ (*anulaibu), din proto-germanica *Anulaibō. Numele a fost folosit în Scandinavia medievală, în special în Norvegia și Islanda, așa cum indică descendentul său islandez târzie Ólöf. Deși nu la fel de comun ca masculinul Olaf, care a fost purtat de cinci regi ai Norvegiei, inclusiv Sfântul Olaf (Olaf al II-lea), Álǫf reprezintă tradiția feminină din aceeași linie de nume. Numele apare în literatura nordică veche și în inscripțiile runice; forma sa alternativă se găsește sculptată ca ᚬᛚᛅᚢᚠ (ąlauf) în rune. În timpurile moderne, numele supraviețuiește în principal în varianta islandeză Ólöf, în timp ce norvegianul Oline este o formă feminină înrudită. Álǫf reflectă vechiul tipar onomastic germanic de formare a numelor feminine prin adăugarea unui sufix feminin la o bază masculină. Utilizarea sa subliniază puternica tradiție nordică a perechilor de nume cu aceeași rădăcină (precum Ulf–Ulva, Sigurðr–Sigríðr), unde o femeie putea purta omologul feminin al numelui unui membru al familiei. Sens: „Descendent al strămoșilor” (sens de bază prin rădăcina) Origine: Nordica veche, din proto-germanica *Anulaibō Tip: Prenume feminin; formă feminină a lui Áleifr Regiuni de utilizare: Lumea nordică veche (Norvegia, Islanda, Scandinavia) Forme înrudite: Ólöf (islandeză), Oline (norvegiană)