Randulf

Randulf este forma în germană veche a numelui Randolf. Numele este compus din două elemente din limba germană veche: rant, însemnând „margine (a unui scut)", și wolf, însemnând „lup", semnificând astfel un „lup al scutului". Numele a fost introdus în Anglia de normanzi după Cucerire, unde a întărit un cognat în nordica veche, Randúlfr, adus mai devreme de coloniștii scandinavi.

Purtători istorici notabili

În Anglia medievală, numele apare în diverse variante ortografice. O figură notabilă este Ranulf (scris și Randulf), un cleric englez care a fost Lord Cancelar al regelui Henric I și a murit în 1123. Un alt purtător ecleziastic a fost Randulf de Evesham (fl. secolul al XIII-lea), episcop ales de Worcester și stareț de Evesham.

În sudul Italiei, Randulf Fierabras (mort în 981) – cunoscut și ca Pandulf Cap-de-Fier – a fost principe de Benevento și Capua, duce de Spoleto și Camerino și principe de Salerno. Domnia sa a marcat o perioadă de consolidare și conflict în Mezzogiorno înainte de cucerirea normandă.

Utilizare modernă scandinavă

În Norvegia, numele a fost purtat de persoane precum Randulf Dalland (1900–1984), politician, și Randulf Hansen (1858–1942), un respectat proiectant de nave cunoscut pentru activitatea sa în inginerie maritimă.

Formele germanice și engleze înrudite includ Rand, Randolph, Randy și varianta medievală Randel. Originalul nordic veche Randúlfr aparține de asemenea acestei familii de nume.

Distribuție și renaștere

Deși rar în țările anglo-saxone moderne, numele a lăsat o moștenire în numele de familie Randolph, care a supraviețuit Evului Mediu și a fost reînviat în secolul al XVIII-lea. Astăzi, Randulf este mai puțin comun, dar păstrează o demnitate istorică, întâlnit ocazional în regiunile germanice și nordice.

• Înțeles: Lup al scutului
• Origine: Germană veche
• Tip: Prenume
• Regiuni de utilizare: istoric răspândit, acum sporadic
• Forme înrudite: Randolf, Randolph, Randy