Yahweh este un nume al Dumnezeului ebraic, reprezentat în ebraică prin Tetragrama („patru litere”) יהוה (Yod Heh Vav Heh), transliterat în alfabet latin ca Y H W H. Deoarece era considerat blasfemie să rostești numele, acesta era doar scris și niciodată rostit, ceea ce a dus la pierderea pronunției originale. Numele ar putea deriva din rădăcina ebraică הָוָה (hawa) care înseamnă „a fi, a exista, a deveni.” Etimologie și Origini Conform Bibliei ebraice, în special Exodul 3:14, Dumnezeu își dezvăluie numele lui Moise ca Ehyeh asher ehyeh („Eu sunt cel ce sunt”), legându-l de verbul hawah. Această legătură sugerează înțelesul „Cel care face să existe” sau „Cel care este.” Tetragrama apare de peste 6.800 de ori în Vechiul Testament. În tradiția iudaică, numele este considerat atât de sfânt încât este înlocuit în citirea orală cu Adonai („Domnul meu”) sau HaShem („Numele”). Pronunția „Yahweh” este o reconstrucție academică bazată pe nume teoforice precum Yehoshua (Iosua). Context Istoric și Cultural Yahweh era o divinitate semitică antică venerată în sud-estul Levantului, devenind zeul național al regatelor Israel și Iuda din Epoca Fierului. Deși originile sale rămân dezbătute, majoritatea specialiștilor favorizează o ipoteză a originii sudice (posibil din Edom sau Madian). În cele mai vechi texte biblice, Yahweh posedă atribute ale unei zeități meteorologice și războinice, conducând o armată cerească. Religia israelită timpurie era politeistă, incluzând zeități precum El, Așera și Baal. De-a lungul timpului, Yahweh a absorbit trăsăturile acestor alți zei, iar israeliții au devenit monolatri, îmbrățișând în cele din urmă monoteismul. Creștinismul a adoptat numele Yahweh ca nume personal al lui Dumnezeu, deși majoritatea traducerilor engleze folosesc „LORD” (cu litere mici) sau „GOD” pentru a urma tradiția iudaică. În Islam, deși Allah este termenul arab pentru Dumnezeu, Dumnezeul iudaic și cel creștin sunt recunoscuți ca aceeași divinitate. Numele Yahweh apare în diferite forme în diverse limbi, precum Iehova (o hibridizare derivată din combinarea Tetragramei cu vocalele de la Adonai), Yahveh și Yehowah. Înțeles: „Cel care face să fie, să existe sau să devină” (din ebraicul hawah) Origine: Divinitate semitică antică, sudul Levantului/posibil Edom sau Madian Tip: Nume teoforic / Nume divin Utilizare: În principal în contexte iudaice, creștine și islamice; scris cu majusculă în scripturi