Tyr este grafia modernă în engleză a zeului nordic Týr, al cărui nume derivă de la zeul proto-germanic *Tīwaz, înrudit la rândul său cu zeul cerului indo-european *Dyēws (similar cu Zeus). În mitologia nordică, Tyr este un zeu asociat cu războiul, dreptatea și adunarea legală cunoscută sub numele de Thing. El este înfățișat ca un zeu cu o singură mână, după ce și-a sacrificat mâna dreaptă lupului Fenrir pentru a-l convinge să se lase legat de zei cu o legătură magică. Când Fenrir și-a dat seama de înșelăciune, a mușcat mâna lui Tyr. Tyr este un membru al Æsir, principalul grup de zei nordici. Originea sa exactă este ambiguă; unele surse îl numesc fiu al lui Odin, în timp ce altele sugerează origini mai străvechi. El joacă un rol în bătălia escatologică de la Ragnarök, unde este Sortit să lupte și să fie ucis de monstruosul câine Garmr (adesea identificat cu Fenrir). În lupta sa cu Garmr, se spune că amândoi se ucid reciproc. Interpretarea latină a lui Tyr ca Mars—zeul roman al războiului—este bine stabilită. O inscripție latină din secolul al III-lea din zona Rinului numește zeul Mars Thincsus ('Martele Adunării'), legându-l puternic de adunarea legală germanică sau thing. Legătura ecou rolul lui Tyr ca zeu al dreptății și al procedurilor legale. Același zeu se reflectă în numele anglo-saxon Tiw, care dă numele zilei de marți (din engleza veche Tīwesdæg), oglindind denumirea romană a zilei de marți după Mars (Martis dies). Înrudiri și Variante Forma nordică veche Týr este sursa directă a numelui modern. Rădăcina proto-germanică *Tīwaz este de asemenea atestată în anglo-saxonă ca Tiw și în nume anglo-saxone și din germana veche superioară. Deși Tyr este asociat cu corpusul nordic, dovezile lingvistice indică o concepție germanică mai veche care se întindea peste mai multe triburi. Legătura numelui cu tatăl ceresc indo-european Dyēws îl plasează într-o vastă linie divină comună cu Jupiter latin, Zeus grec și Dyaus sanscrit. Utilizare ca Prenume Deși este înrădăcinat în mitologia antică, Tyr este rar folosit ca prenume în vremurile moderne. Apărând ocazional în contexte de renaștere a păgânismului nordic sau printre entuziaștii culturii vikinge, rămâne un nume neobișnuit. Asocierile sale cu curajul marțial și integritatea legală ar putea atrage părinții care caută un nume puternic, istoric, dar nu a intrat niciodată într-o popularitate larg răspândită în afara Islandei și Scandinaviei. Înțeles: Zeu al războiului și al dreptății; din proto-germanicul *Tīwaz Origine: Mitologia nordică, în cele din urmă indo-europeană Tip: Nume divin; prenume masculin Regiuni de utilizare: Scandinavia (în special Islanda), comunități revivaliste și păgâne moderne