Regulus este un prenume masculin cu origini romane antice și o semnificație astronomică durabilă. În latină, Regulus este un cognomen care înseamnă „prinț” sau „micul rege”, derivat ca diminutiv al lui rex („rege”). Numele a fost purtat cu faimă de mai mulți consuli ai Republicii Romane în secolul al III-lea î.Hr., cel mai notabil fiind Marcus Atilius Regulus (consul în 267 și 256 î.Hr.), un general capturat de cartaginezi în Primul Război Punic. Conform tradiției, el a fost trimis la Roma pentru a negocia pacea, dar a îndemnat Senatul să continue războiul, apoi s-a întors voluntar la Cartagina pentru a face față execuției. Povestea sa simbolizează fides romană (bună-credință) și sacrificiul militar.Dincolo de Republică, Regulus apare în istoria creștină timpurie ca numele mai multor sfinți, inclusiv Sfântul Regulus (sau Rule), un episcop grec din secolul al IV-lea care ar fi adus moaștele Sfântului Andrei în Scoția. Asociațiile numelui cu autoritatea judecătorească și cu liniștea i-au conferit o rezonanță simbolică durabilă.Steaua Regulus, cel mai strălucitor punct din constelația Leul, poartă oficial numele Alpha Leonis. Este cunoscută ca „micul rege” din antichitate – probabil datorită asocierii sale regale cu leul, regele animalelor. Arheoastronomii sugerează că persanii, arabii și elenisticii considerau Regulus una dintre cele patru „stele regale” ale cerului. Științific, Regulus este un sistem stelar cvadruplu la aproximativ 79 de ani-lumină distanță, cu o stea primară alb-albastră de secvență principală și doi însoțitori slabi.Numele a inspirat utilizări literare (de exemplu, poemul lui John Keats „La prima mea lectură din Chapman Homer”) și alegorii morale. Forme înrudite includ englezescul Rex, spaniolul Reyes și Régulo, toate păstrând tema regală. Cu toate acestea, Regulus rămâne neobișnuit – o alegere de renaștere clasică care evocă istoria romană, credința și maiestatea cerească.