Polonius este un personaj din Hamlet de William Shakespeare. Numele derivă din latinescul Polonia, însemnând „Polonia” — o referire aleasă probabil de Shakespeare pentru a da o aură exotică sau pompoasă. Polonius este consilierul principal al regelui Claudius și tatăl lui Laertes și al Ofeliei. Uciderea sa accidentală de către Hamlet declanșează nebunia Ofeliei și duce la climaxul tragic al piesei. Personaj și semnificație În tragedia shakespeariană Hamlet (c. 1600), Polonius este întruchiparea curteanului băgăreț și guraliv. Criticul William Hazlitt l-a descris drept un tată „sincer”, dar și „om băgăreț, oficios, guraliv și impertinent”. Hamlet însuși îl respinge ca pe un „bătrân plicticos” și îl compară în batjocură cu Jefte, un judecător biblic cunoscut pentru o promisiune nechibzuită. Defectul fatal al lui Polonius este convingerea că îl poate depăși pe prinț — o credință care îl determină să se ascundă în spatele unei tapiserii în timpul unei confruntări dintre Hamlet și Gertruda, unde Hamlet îl înjunghie fără să știe cine este. Acest act impulsiv declanșează un lanț de tragedii. Numele și persona lui Polonius evocă arhetipul consilierului intrigant — un trop pe care Shakespeare l-a explorat în alte piese prin personaje precum Ulise din Troilus și Cresida. După moartea sa, Polonius este jelit nu atât ca un înțelept consilier, cât ca un tată stângaci a cărui supraveghere și intervenție constantă au contribuit la ruinarea familiei sale. Cele mai celebre vorbe ale sale — „Fii credincios ție însuți” și „Scurtimea este sufletul spiritului” — sunt rostite cu o ironie perfectă care subliniază chiar vorbaria sa: el însuși nu posedă niciuna dintre aceste virtuți. Relații și modele onomastice Sursa imediată a numelui este sufixul latin ‑ia atașat la Polonia, folosit mai ales în contexte literare. Ca nume fictive de tip nume de familie, Polonius se află alături de o altă invenție shakespeariană, Malvolio din A douăsprezecea noapte, ca nume latinizat cu un aer ușor satiric și pedant. Nicio persoană reală din Anglia nu ar fi folosit Polonius ca prenume; acesta a rămas timp de secole limitat la producțiile scenice și referințele critice. Înțeles: „Polonia” (din latinescul Polonia) Origine: Latină — inventat de William Shakespeare Tip: Nume de personaj fictiv Asocieri comune: Consilier manipulativ, bătrân plicticos