Peer este un prenume masculin scandinav, folosit în principal în Danemarca și Norvegia. Este o variantă a numelui Per, care la rândul său este o formă scandinavă a numelui Petru. Numele Peer este relativ rar comparativ cu forma modernă mai frecventă Per, dar are o vizibilitate culturală de durată datorită dramaturgului norvegian Henrik Ibsen, care a ales acest nume pentru protagonistul dramei sale epice în versuri Peer Gynt din 1867.EtimologiePeer derivă din Per, forma vernaculară scandinavă a lui Petru. Rădăcina ultimă este grecescul Πέτρος (Petros), care înseamnă „piatră”, și care este la rândul său o traducere a aramaicului Cephas. Acest nume a fost dat de Isus apostolului Simon, conform relatării din Noul Testament (Matei 16:18; Ioan 1:42). Simon Petru a devenit o figură fondatoare în creștinism, ducând la adoptarea pe scară largă a numelui în întreaga lume creștină. În rândul danezilor și norvegienilor, numele a luat forma Per, iar Peer a apărut ca o variantă ortografică, posibil influențată de ortografia germanică de jos a numelui.Context Istoric și CulturalCel mai faimos purtător al numelui este personajul fictiv Peer Gynt, creat de Henrik Ibsen. Piesa lui Ibsen, bazată vag pe basme norvegiene, urmărește aventurile picaresce ale unui băiat de fermă norvegian anti-erou care călătorește prin lume în căutare de aventură și identitate de sine. Piesa include celebra „Suites de partitura Peer Gynt”, compusă de Edvard Grieg, care a cimentat numele în conștiința culturală internațională. Dincolo de opera lui Ibsen, Peer apare în înregistrările istorice norvegiene și daneze ca o variantă mai puțin comună a lui Per; în timp ce Per a fost unul dintre cele mai comune prenume în Norvegia în secolul al XX-lea, Peer a rămas o ortografie minoritară.Forme ConexeForme scandinave conexe includ Peder, Pedar, Petter și Petrus. În alte limbi europene, Petru ia forme precum Petros (greacă), Bedros (armeană) și Boutros (arabă).Înțeles: variantă a lui Per, care derivă din Petru, cu sensul — piscl