Morgana este un nume feminin asociat cu legendele arturiene. Este folosit preponderent în limba engleză, dar apare și în italiană și alte limbi europene. Numele este considerat o formă feminină a lui Morgan, dar etimologia sa este mai direct legată de numele galez Morgen, însemnând „născut din mare” (din galeza veche mor „mare” și gen „născut din”). Etimologie Numele Morgana derivă în ultimă instanță din numele galez vechi sau breton vechi Morgen, folosit în legendele arturiene pentru vrăjitoarea Morgan le Fay. Numele a fost popularizat de Geoffrey de Monmouth în secolul al XII-lea, care a creat probabil forma feminină din elemente galeze ce înseamnă „născut din mare”. Este distinct de numele masculin galez Morcant (din mor „mare” și cant „cerc”), care a dat naștere numelui masculin Morgan. Semnificație culturală Morgana este cel mai faimos asociată cu Morgan le Fay, sora vitregă a regelui Arthur din legendele arturiene. În romancele medievale, este adesea portretizată ca o vrăjitoare puternică, uneori ca o vindecătoare sau un personaj malefic. Prin această legătură, numele evocă noțiuni de magie și mister. În italiană, fata Morgana (literal, „Morgan zâna”) se referă la o amăgire vizuală, termen derivat din această figură legendară. Numele apare și în literatura modernă și cultura populară, adesea ca variantă a lui Morgan (de exemplu, în Series of Unfortunate Events și Warhammer Fantasy). Forme și utilizare Forma franceză Morgane este un derivat feminin direct, popular în țările francofone. În timp ce Morgan este folosit ca nume unisex în Statele Unite din anii 1980, Morgana rămâne distinctiv feminin, parțial datorită legăturilor sale puternice cu legendara vrăjitoare. Înțeles: Născut din mare, derivat din elemente galeze vechi. Origine: Galeză; popularizat în legendă arturiană. Tip: Nume feminin. Regiuni de utilizare: Anglia, Italia și alte țări europene.