Lludd este o figură din mitologia galeză, cunoscut în special ca Lludd Llaw Ereint („Lludd cu Mâna de Argint”). Numele este o variantă a lui Nudd, alterată prin asimilare aliterativă cu supranumele său Llaw Ereint („mâna de argint”), un proces comun în onomastica galeză medievală. Rădăcina numelui se află în zeul celtic Nodens, prin intermediul irlandezului Nuada. Etimologie Din punct de vedere lingvistic, Lludd este o variantă a lui Nudd, el însuși un cognat galez al irlandezului vechi Nuadu, din Nodens, o divinitate celtică preromană asociată cu vindecarea, vânătoarea și marea. Schimbarea de la Nudd la Lludd poate fi fost influențată de aliterația cu Llaw Ereint, creând un epitet eroic mai fluid. Referințe mitologice În legenda galeză, Lludd apare în două texte principale. În povestea Culhwch și Olwen, Lludd este tatăl Creiddylad, o figură adesea comparată cu Cordelia. În povestea Lludd și Llefelys din Mabinogion, el este portretizat ca rege al Britanniei, fiul lui Beli Mawr, fratele său Llefelys domnind în Galia. Lludd a căutat ajutorul lui Llefelys pentru a elibera Britannia de trei plăgi, inclusiv Coranienii (un misterios popor asiatic), un țipăt care provoca sterilitate și un monstru gigantic asemănător unui mistreț. Această poveste a influențat direct Istoria regilor Britanniei a lui Geoffrey de Monmouth, unde Lludd este reimaginat ca regele Lud, legendarul fondator al Londrei. Numele Ludgate este derivat în mod tradițional de la Lludd, iar o statuie a sa se spune că a stat la locul Catedralei Sf. Paul. Legătura cu mitologia irlandeză Forma anterioară a lui Lludd, Nudd, este înrudită cu zeul irlandez Nuada (sau Nuadha), care și-a pierdut brațul în luptă și l-a înlocuit cu unul de argint, primind supranumele Airgetlám („mâna de argint”). Acest motiv se reflectă direct în epitetul lui Lludd, Llaw Ereint. La fel ca Nuada, Lludd este un rege care conduce în vremuri de conflicte, iar povestea sa reia ciclul mitologic irlandez al lui Tuatha Dé Danann. Moștenire Numele Lludd continuă să trăiască în memoria culturală galeză, în special prin geografia și folclorul Londrei. Echivalența etimologică între Lludd, Lud și celticul Nodens ilustrează modul în zeități antice au fost remodelate în literatura medievală, îmbinând tradiții religioase, istorice și literare. Deși nu este un prenume comun în Țara Galilor modernă, Lludd rămâne un simbol puternic al trecutului mitic al Britanniei.