Semnificație și Origine
Giotto este un prenume italian, purtat cel mai faimos de marele pictor și arhitect Giotto di Bondone (cca. 1267–1337). Originea numelui este incertă: probabil derivă ca diminutiv al lui Ambrogio (din forme italiene precum Ambrogiotto) sau al lui Angiolo (din Angiolotto). Ambele rădăcini provin, în cele din urmă, din nume grecești și latine care înseamnă „nemuritor” (prin Ambrosius) sau „mesager” (prin Angelus).
Etimologie
Etimologia lui Giotto este discutată din două direcții plauzibile. Ambrogio este forma italiană a lui Ambrosius, derivată din grecescul Ambrosios însemnând „nemuritor”. Alternativ, Angiolo este o variantă veche a lui Angelo, din grecescul angelos însemnând „mesager”. Ambele nume erau comune în Italia medievală și generau adesea forme diminutivale afectuoase. Sufixul -otto este o terminație diminutivală tipic italiană (comparați cu Angelino și Ambrogino). Astfel, Giotto înseamnă, în esență, „micul Ambrogio” sau „micul Angiolo”.
Purtător notabil
Numele este practic sinonim cu Giotto di Bondone, artistul florentin activ în perioada goticului târziu și proto-renascentistă. Potrivit cronicarului contemporan Giovanni Villani și, mai târziu, biografului Giorgio Vasari, Giotto s-a desprins de stilul bizantin rigid, introducând naturalismul și desenul exact din viață. Opera sa magnum opus este ciclul de fresce din Capela Scrovegni (Capela Arena) din Padova, care a influențat profund pictura occidentală. Dincolo de artă, Giotto a lucrat și ca arhitect: a proiectat campanila (clopotnița) Catedralei din Florența. El este una dintre cele mai emblematice figuri ale culturii italiene.
Semnificație culturală
Ca prenume, Giotto a rămas extrem de rar în afara umbrei celui mai faimos purtător al său. În Italia, a servit istoric ca patronimic sau nume ocazional de botez dat în onoarea pictorului. Numele nu este aproape niciodată folosit ca nume de familie (contrar grafiei engleze 'Giotto' care devine nume de familie în foarte puține cazuri).
Semnificație: Diminutiv al numelor care înseamnă „nemuritor” sau „mesager”
Origine: Italiană
Tip: Prenume
Regiune de utilizare: Italia (istoric Toscana)