Georges este forma franceză a numelui George. Numele George derivă în cele din urmă din numele grecesc Γεώργιος (Georgios), care provine din cuvântul grecesc γεωργός (georgos) însemnând „fermier, lucrător al pământului”, la rândul său din γῆ (ge) „pământ” și ἔργον (ergon) „muncă”. Sfântul Gheorghe, un soldat roman din secolul al III-lea originar din Capadocia, a fost martirizat sub împăratul Dioclețian și a devenit patronul spiritual al Angliei, Portugaliei, Cataloniei și Aragonului. Legendara sa ucidere a balaurului l-a făcut o figură populară în arta medievală. Numele George, rar în Anglia până la succesiunea hanovriană, a câștigat proeminență odată cu George I (1714–1727) și cu cinci regi britanici ulteriori. Alți purtători celebri includ George Washington, George Frideric Handel și George Vancouver, în timp ce autorii George Eliot și George Orwell l-au folosit ca pseudonim. Purtători notabili Ca formă franceză, Georges a fost comun în Franța și în regiunile francofone. Între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mai mulți artiști, scriitori și muzicieni francezi l-au purtat, inclusiv pictorul Georges de La Tour (1593–1652) — a cărui operă prezintă influențe baroce și naturaliste — și gravorul Georges Lallemand (c. 1575–1636). În secolele al XIX-lea și al XX-lea, două figuri majore au purtat numele: Georges Seurat (1859–1891), fondatorul pointilismului, și Georges Braque (1882–1963), o figură esențială în cubism alături de Pablo Picasso. În afara artei, apare printre oameni de stat (pentru concizie, se discută naționalitatea: exemplu de pe Wikipedia include militantul libanez Georges Ibrahim Abdallah, sculptorul beninez Georges Adéagbo, aerodinamicianul francez Georges Abrial și alții, precum spionul sovietic Georges Agabekov). Georges poate fi și un nume de familie (de exemplu, jurnalistul Pierre Georges). Semnificație culturală În Franța, Georges s-a bucurat de o popularitate constantă, atingând un vârf în perioada 1900–1950. Numeroși sfinți și martiri au purtat variante dincolo de Franța: în armeană (Gevorg, Kevork), albaneză (Gjergj), bască (Gorka). Formele feminine includ Georgette, Georgine și Gigi, în timp ce diminutivul nordic etnic Jordy (1) acționează ca o variantă interlingvistică. De remarcat este utilizarea creștină în India – în special printre creștinii Sf. Toma din Kerala – unde ജോർജ്ജ് (Jōrjj) provine din aceeași rădăcină. Distribuția globală recunoaște că Georges este adesea dat copiilor mijlocii datorită influențelor sfinților patroni. Nume și forme conexe Înțeles: fermier, lucrător al pământului Origine: greacă prin franceză Tip: prenume masculin Regiuni de uz: Franța și țările francofone; utilizare creștină globală în creștere Variante: Jordy, Georgette (feminin), Gigi, Gjergj, Györgyi