Eric este un prenume masculin comun de origine scandinavă, derivat din nordicul vechi Eiríkr. Numele este de obicei interpretat ca însemnând „conducător veșnic” sau „conducător etern”, de la elementele ei „veșnic, întotdeauna” și ríkr „conducător, rege”. Cu toate acestea, unii cercetători derivă primul element din proto-nordicul *aina(z) care înseamnă „unul” sau „singur”, dând sensul de „conducător unic” sau „autocrat”. Al doilea element provine din proto-germanicul *ríks (cf. goticul reiks) care înseamnă „rege, conducător”. Etimologie și istorie Numele nordic vechi Eiríkr a fost proeminent în întreaga Scandinavie, purtat de mai mulți regi timpurii ai Suediei, Danemarcei și Norvegiei. Un purtător timpuriu notabil a fost Eiríkr inn Rauda, cunoscut în engleză ca Eric cel Roșu, un navigator și explorator din secolul al X-lea care a descoperit Groenlanda. Numele a fost introdus în Anglia de coloniștii danezi în perioada anglo-saxonă, dar nu a devenit popular acolo până în secolul al XIX-lea, datorită parțial romanului pentru copii Eric, or Little by Little (1858) de Frederic William Farrar. Variante și forme conexe Eric are numeroase variante în diferite limbi, inclusiv Erik (scandinavă, spaniolă), Erick (engleză), Erich (germană), Eerik (finlandeză) și Eero (un diminutiv al lui Erik în finlandeză). Diminutive scurte includ ?? (nu în date). Forme feminine includ Erica, Erika și Ericka. Numele a generat, de asemenea, nume de familie precum Erickson și Ericsson. Purtători notabili Eric a fost purtat de numeroase figuri notabile, inclusiv regi ai Scandinaviei. Eric cel Roșu rămâne unul dintre cei mai faimoși purtători timpurii. În vremurile moderne, numele este utilizat pe scară largă în lumea vorbitoare de engleză și nu numai. Semnificație: „conducător veșnic” sau „conducător etern” Origine: nordic vechi (Eiríkr) Tip: prenume Regiuni de utilizare: engleză, germană, spaniolă, suedeză și multe alte limbi