Ehud (ebraică: אֵהוּד) este un nume de masculin cu sens incert, posibil derivat din rădăcina ebraică אָחַד însemnând „a uni” sau din הוֹד (hoḏ) însemnând „slavă”. Apare în Vechiul Testament ca numele lui Ehud ben‑Gera, un judecător al Israelului care a eliberat poporul israelit de sub dominația moabită. Etimologie și context biblic Sensul numelui Ehud rămâne disputat. Unii savanți îl leagă de verbul ebraic ʾaḥaḏ („a uni”), pe când alții îl asociază cu hoḏ („slavă, măreție”). Numele este pur biblic și nu este folosit în general în contexte moderne ebraice sau de limbă engleză în afara tradiției religioase, deși diminutivul ebraic Udi este ocazional utilizat. Purtător notabil: Judecătorul biblic Conform Cărții Judecătorilor (capitolul 3), Ehud era un bărbat stângaci din tribul lui Beniamin. A fost trimis de Dumnezeu pentru a elibera poporul israelit de sub regele Eglon al Moabului, care îi asuprea de optsprezece ani. Prefăcându-se că aduce un dar tribut, Ehud a obținut o audiență privată cu regele. Fiind stângaci, a ascuns o sabie scurtă pe coapsa dreaptă — o locație neașteptată, deoarece majoritatea războinicilor își purtau armele pe stânga. A scos sabia, l-a ucis pe regele obez în camera sa particulară și a scăpat. Apoi Ehud a strâns poporul israelit pentru a captura vadurile râului Iordan, tăind retragerea moabiţilor şi asigurând pacea timp de 80 de ani. Această narațiune subliniază viclenia tactică — stângăcia i‑a oferit lui Ehud un avantaj prin surpriză — și este interpretată ca o eliberare divină printr‑un agent neașteptat. Variante culturale și lingvistice În Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament), numele său apare ca Aod (Αωδ). Vulgata latină îl redă ca Ahoth. Aceste forme reflectă tradiții transcripționale și transliterale diferite. Semnificație și consecințe Ehud este adesea menționat ca un eliberator care a acționat individual pentru a declanșa eliberarea națională — un tip de judecător al unei confederații tribale timpurii. Moabiții au fost învinși, iar chipurile cioplite ale zeilor păgâni, furate, au ajuns, se spune, la Betel, condamnând idolatria. Relatarea include și un element istoric: faptele lui Ehud s‑au concentrat în regiunea Ierihonului („cetatea finicilor”), ceea ce indică jocuri geopolitice continue pentru teritoriul de la est de râul Iordan. Succesul lui Ehud a integrat țara în scrierile canonice ca o poveste cu morală despre ciclurile păcatului, pedepsei, pocăinței și eliberării. Semnificație: Posibil „unit” sau „slavă” Origine: Ebraică Tip: Prenume Utilizare: Ebraică, Biblie engleză, Biblie ebraică Utilizări în alte limbi: Greacă biblică (Aod), Latină biblică (Ahoth)