Digna este un prenume feminin spaniol și galician care înseamnă „vrednică, demnă”, derivat din latinescul dignus. Numele reflectă direct adjectivul spaniol digna, forma feminină a lui digno („vrednic, demn, onorabil”). În comunitățile vorbitoare de spaniolă și galiciană, Digna întruchipează calități precum onoarea, respectul de sine și corectitudinea morală. Rădăcina sa lexicală se leagă de verbul latin decet („este potrivit”) și de concepte indo-europene mai largi de valoare și demnitate.EtimologieDin punct de vedere lingvistic, Digna aparține unei familii de cuvinte care transmit stimă și adecvare. Latinul dignus dă naștere nu numai spaniolului digno/digna, ci și englezescului demnitate și demnitar. Ca nume personal, Digna urmează o tradiție în spaniolă de a folosi adjective morale ca prenume, precum Blanca („albă, pură”) sau Clara („luminoasă, limpede”).DistribuțieNumele are o utilizare moderată în Spania, în special în Galicia, și se găsește, de asemenea, în America Latină, unde a fost ocazional oferit în contexte coloniale și moderniste timpurii. Popularitatea sa maximă a fost la începutul secolului al XX-lea, de atunci devenind mai puțin comun.Persoane notabileConform convențiilor spaniole de numire, mai multe femei istorice și contemporane au purtat acest nume, inclusiv Digna Guzmán (scriitoare chiliană din secolul al XIX-lea) și Digna Ochoa y Plácido (avocată mexicană pentru drepturile omului, asasinată în 2001). Numele apare și în contexte religioase: Sfânta Digna (în latină: Digna) a fost o martiră din secolul al III-lea venerată în Biserica Catolică, deși detaliile vieții sale rămân rare.Sens: vrednică, demnăOrigine: latinul dignus prin intermediul spaniol/galicianTip: prenume femininRegiuni de utilizare: Galicia (Spania), lumea hispanofonă