Cihangir este un prenume masculin turcesc derivat din numele persan Jahangir. Numele combină elementele jahān (lume) și gīr (apucător, cuceritor), însemnând colectiv „cuceritorul lumii” sau „apucătorul lumii”. Este remarcat în special pentru asocierea sa istorică cu împăratul mogul Jahangir din secolul al XVII-lea, care a condus un vast imperiu pe subcontinentul indian. În Turcia otomană, numele Cihangir a fost purtat și de un fiu al sultanului Soliman Magnificul, Șehzade Cihangir, care a murit tânăr din cauza unei boli în timpul unei campanii alături de tatăl său. Cuprins de durere, Soliman l-a însărcinat pe renumitul arhitect Mimar Sinan să construiască o moschee cu vedere la Bosfor în memoria fiului său. Moscheea Cihangir, finalizată în 1559, dă numele cartierului înconjurător din Istanbul, acum un refugiu boem cunoscut pentru artiștii, scriitorii, cafenelele și pisicile sale de stradă vivace. Etimologie Numele este un compus din două componente persane: jahan însemnând „lume” și gir însemnând „prinzător, cuceritor”. Forma Cihangir este adaptarea turcească, în care fonetica se schimbă pentru a se potrivi armoniei vocalice turcești. Purtători notabili Deși purtătorul istoric Jahangir este de formă persană nouă, varianta turcească Cihangir a fost purtată de Șehzade Cihangir (1531–1553), fiul lui Soliman Magnificul și al Hurrem Sultan. În plus, cartierul Cihangir din Istanbul îi perpetuează memoria. Semnificație culturală În Turcia modernă, Cihangir este atât un prenume, cât și un toponim. Cartierul Cihangir din Beyoğlu, Istanbul, este un simbol al moștenirii otomane și al culturii urbane boeme contemporane, îmbinând patrimoniul istoric cu o scenă artistică vibrantă. Semnificație: Cuceritorul lumii, apucătorul lumii Origine: Persană, prin turcă Tip: Prenume (uz istoric și ocazional modern) Regiuni de utilizare: Turcia, cu semnificație istorică în Imperiul Otoman și India mogulă