Athanaric (latină: Athanaricus; mort în 381) este un nume gotic derivat din goticul reconstruit Aþanareiks, format din elementele aþn însemnând „an” și reiks însemnând „conducător, rege”. Astfel, numele semnifică „conducătorul anului” sau „regele pentru un an”. Athanaric este semnificativ din punct de vedere istoric ca domnitor al goților tervingieni din secolul al IV-lea, adesea considerat primul rege al vizigoților, care a întemeiat ulterior Regatul Vizigot în Iberia.Etimologie și context lingvisticNumele Aþanareiks aparține tradiției onomastice germanice estice, comună printre goți. Elementul reiks apare în mai multe nume gotice (de exemplu, Alaric, Theodoric) și este înrudit cu latinescul rex și sanscritul rājan, toate din proto-indo-european *h₃rḗǵs „rege, conducător”. Primul element, aþn, se referea probabil la un ciclu de ani sau un sezon, sugerând o legătură cu o funcție ceremonială sau religioasă.Semnificație istoricăAthanaric apare pentru prima dată în însemnările romane în anul 369 d.Hr., când a purtat război împotriva împăratului roman de răsărit Valens. Conflictul s-a încheiat cu un tratat de pace favorabil pentru tervingieni. De-a lungul domniei sale, Athanaric s-a opus cu înverșunare răspândirii creștinismului arian printre poporul său, considerându-l o amenințare la adresa identității culturale gotice. Potrivit istoricului bisericesc Sozomen, persecuția sa din anii 370 a dus la moartea a peste 300 de creștini. Această politică a creat tensiuni cu facțiunea creștină condusă de Fritigern. După invaziile hunice din anii 370, Athanaric și-a condus poporul într-un război civil; fuga sa ulterioară și plata de tribut hunilor au dus la declinul său. A murit în 381, după ce a acceptat protecția lui Teodosie I și a intrat în Constantinopol în condiții favorabile.Purtători notabiliAthanaric (c. 300–381): Primul rege recunoscut al vizigoților; a luptat împotriva Imperiului Roman și a hunilor; a condus o persecuție religioasă a creștinilor.Forme varianteAþanareiks (gotică)DistribuțieNumele Athanaric este extrem de rar astăzi, întâlnit aproape exclusiv în contexte istorice sau în studii arheologice referitoare la goți și figuri medievale timpurii.