Andraste, cunoscută și sub numele de Andrasta, a fost o zeiță britanică a războiului invocată de regina icenă Boudica în rebeliunea sa împotriva ocupației romane a Britaniei în anul 60 d.Hr., potrivit istoricului Cassius Dio. Numele ei provine probabil de la rădăcina celtică *and-, însemnând „invincibil” sau „indestructibil”, reflectând asocierea sa cu victoria militară. Andraste este una dintre puținele zeități britanice native din secolul I al căror nume este înregistrat de o sursă romană. Etimologie și semnificațieSe crede că numele Andraste este o variantă a lui Andate, pe care Cassius Dio l-a descris ca numele britanic pentru Victorie – echivalentul zeiței romane Victoria. Numele celtic înrudit Andarta (scris și Andarda) apare în inscripții galice și ar putea avea o origine comună. Atât Andraste, cât și Andarta derivă probabil de la o rădăcină proto-celtică *and- însemnând „a respira” sau „spirit”, dar etimologiile populare le asociază cu „nestins” sau „neînvins”, potrivit unei zeițe a războiului. Atestare istoricăSingura sursă istorică pentru Andraste este Istoria romană (Cartea 62) a lui Cassius Dio, unde este descrisă ca o divinitate icenă. Înaintea bătăliilor împotriva forțelor romane, Boudica a eliberat un iepure din rochia sa ca act divinatoriu pentru a o onora pe Andraste, proclamând: „Să le arătăm că sunt iepuri și vulpi care încearcă să stăpânească peste câini și lupi.” Acest ritual interpretează mișcările iepurelui ca un preziciu de victorie. Nicio literatură celtică contemporană sau monedă a icenilor nu îi înregistrează numele, relatarea lui Dio fiind singura dovadă a cultului său. Semnificație culturalăAndraste este cunoscută în principal prin rolul său în rebeliunea Boudicăi, fiind un simbol al rezistenței britanice și al puterii feminine. Tradițiile neopagane și recreționiste celtice moderne o onorează ca zeiță a războiului și suveranității. Deși nu există dovezi antice care să o lege de iepuri, scena eliberării iepurelui de către Dio a inspirat asocieri moderne. Se crede că însăși regina Boudica a invocat-o pe Andraste ca protectoare, subliniind dublul rol al autorității religioase și al conducerii marțiale în conducerea sa de război. Semnificație: „Indestructibil”, „invincibil” Origine: Celtică (britonică/icenă) Tip: teonim (nume de zeiță) Utilizare: Britania istorică, reînviat în contexte neopagane