Amaro este un prenume masculin spaniol, galician și portughez, cu origini incerte. Este posibil să provină din latinescul amarus care înseamnă „amar”, sau de la numele vizigot Amalric, care provine din elementele gotice amals („neobosit, viguros, curajos”) și reiks („conducător, rege”). Etimologie și istorie Rădăcina Amalric a fost un nume purtat de un rege al vizigoților din secolul al VI-lea, Amalaric, și mai târziu de doi conducători cruciați ai Regatului Latin al Ierusalimului (Amalric I și II). Sensul de „amar” (dacă provine din latinescul amarus) asociază numele cu emoția amărăciunii, deși într-un context sfânt. Sfântul Amaro Faima numelui în Spania și Portugalia se datorează în mare parte sfântului Amaro, o figură legendară care, conform tradiției medievale, a navigat peste Oceanul Atlantic către un paradis terestru. Sfântul Amaro este venerat în special în Galicia și Asturias din nordul Spaniei, unde sărbătoarea sa este celebrată și multe biserici îi sunt dedicate. Distribuție și utilizare Ca prenume, Amaro este rar, dar tradițional în regiunile de limbă spaniolă și portugheză. În unele contexte, Amaro apare și ca nume de familie; în Statele Unite, ocupă locul 3042 printre cele mai comune nume de familie, în principal în rândul comunităților hispanice și latino. În plus, în Africa de Vest—notabil în Benin, Togo și Nigeria—termenul Amaro (și Aguda) se referă la descendenții sclavilor afro-brazilieni eliberați care s-au stabilit acolo. Forme feminine ale numelui includ Amara (spaniolă). Sens: Incert, probabil „amar” (latină) sau derivat dintr-un nume regal gotic Origine: Latină / Gotă (prin vizigoți) Tip: Prenume, folosit și ca nume de familie Regiuni de utilizare: Spania, Portugalia, Galicia, Asturias; de asemenea, comunități hispanice la nivel global; ca nume de comunitate în Africa de Vest